„Mai bine haimana, decat tradator/ Mai bine huligan, decat dictator/Mai bine golan, decat activist/Mai bine mort decat comunist” ( Cristi Paţurcă, Piaţa Universtăţii, 1990)

Vocea care a cântat manifestul Pieţei Universităţii e uitată. Cristi Paţurcă, dat afară dintr-o casă naţionalizată ( fără să i se ofere una în schimb, aşa cum au primit nomenclaturiştii de toate culorile, dacă nu cumva mai stau acolo), este bolav, în spital. Cei care fredonau împreună cu el Imnul Golanilor sunt actuali sau foşti parlamentari, miniştri, ,,voci ale societăţii civile”, conduc instituţii şi ONG-uri, unul a ajuns preşedinte , alţii consilieri prezidenţiali. Sînt ,,aranjaţi”, ca să zic aşa. Paţurcă nu a ştiut să se ,,învîrtă”. Acum e singur şi bolnav. Poate a greşit drumul, poate a fost prea boem, dar niciodată nu îţi laşi prietenii la greu, oricăte greşeli ar face. Iar în 1990, cînd cînta din balconul Pieţei Universităţii, avea o mulţime de prieteni. Nu vreau să fac o listă a ruşinii. Aş vrea ca aceia care au profitat de pe urma entuziasmului lui Paţurcă, cei care au urcat în balconul Universităţii şi de acolo ba în Dealul Mitropoliei, ba al Cotrocenilor, ba în fruntea ministerelor şi a diverselor ONG-uri să facă ceva concret pentru a-l salva pe Cristi. Chiar şi de sine însuşi. Aşa ar fi omeneşte. Aş vrea să văd cîţi din cei care umpleau Piaţa Universităţii vor da din umeri şi câţi îi vor sări în ajutor.

„Mai bine haimana, decat tradator/ Mai bine huligan, decat dictator/Mai bine golan, decat activist/Mai bine mort decat comunist” ( Cristi Paţurcă, Piaţa Universtăţii, 1990)

Vocea care a cântat manifestul Pieţei Universităţii e uitată. Cristi Paţurcă, dat afară dintr-o casă naţionalizată ( fără să i se ofere una în schimb, aşa cum au primit nomenclaturiştii de toate culorile, dacă nu cumva mai stau acolo), este bolav,