În general, femeile sunt mai preocupate de sănătatea lor decât bărbaţii, ele percepând în mod corect această stare ca pe o faţetă a frumuseţii şi a feminităţii. Fiind mai protectoare şi mai responsabile faţă de cei apropiaţi - copii, părinţi, soţ -, prezentându-se obligatoriu la medic în timpul sarcinilor, ele îşi dau seama de importanţa consultării medicului şi stabilesc o relaţie mai bună cu acesta. Femeile sunt mai receptive la indicaţiile doctorului şi se prezintă mai des la controale şi screeninguri, în ciuda pudorii sau a lipsei cronice de timp. Există uneori dificultăţi şi în cazul lor, legate probabil, în primul rând, de comunicare. De exemplu, uneori, pacientele sunt mult mai interesate de anumite simptome - cum ar fi durerea sau depresia -, tinzând să le ignore pe altele, în timp ce medicul e interesat frecvent de manifestări aparent banale, ca tusea persistentă, tulburările de tranzit intestinal, scăderea în greutate.
Pe de altă parte, multe femei tinere consideră că maladiile canceroase sunt doar un nefericit apanaj al vârstei înaintate, deşi evoluţia morbidităţii pe plan mondial infirmă acest lucru. Nu în ultimul rând, multe femei sunt prea ocupate cu activităţile istovitoare, zilnice, la serviciu şi acasă, neglijându-şi sănătatea sau negând evidenţa unor simptome. Ei bine, toate aceste comportamente împiedică depistarea precoce a cancerului, ceea ce limitează drastic opţiunile terapeutice şi întunecă prognosticul bolii.
SPECIFICE ŞI NESPECIFICE
Ceea ce trebuie remarcat de la început este că, din păcate, nu există semne clare, specifice, infailibile ale unui anumit tip de cancer. De multe ori, simptomele sunt vagi, imprecise, fără nici o legătură cu localizarea bolii. Totuşi, deşi nespecifice, ele sunt destul de intense şi persistente, astfel încât să impună prezentarea la medic. Pe de altă parte, aceste simptome nu s
