Dinamo - Universitatea 2-1. Cred că opinia mea nici nu mai contează la ora asta, deoarece duminică şi ieri subiectul etapei a fost meciul din Groapă, partidă disecată şi comentată de toată lumea, la toate televiziunile, la toate colţurile de stradă. Evoluţia scorului este cunoscută: 1-0, 2-0, 2-1. Toate aceste goluri s-au marcat în prima repriză, una de foc. La 1-0 pentru gazde, Augustus Constantin a comis-o. N-a acordat un penalti clar ca lumina zilei la un fault al lui Moţi asupra lui Florin Costea, în condiţiile în care el, arbitrul, se afla la câţiva metri de fază! Ca arbitru, nu are nici o scuză. Poate doar ca om, ca fiu al lui Costică-Vâlcea. Nu este însă el vinovat, ci cel care l-a delegat la un asemenea meci. Cu tata aproape de închisoare, nu trebuia pus tocmai la un meci al lui Dinamo, echipă care trebuia cu orice preţ să câştige. Prietenii ştiu ce spun... L-au pus pe Augustus ca să-l cureţe. Pe bună dreptate finanţatorul Craiovei nu a fost de acord cu această delegare. Probabil că altul ar fi fost rezultatul final în condiţiile în care era eliminat Moţi şi acordat 11 metri. A urmat un meci nebun, cu tensiune maximă, cu nervi, înjurături ş.a.m.d. A venit însă imediat al doilea gol pentru Dinamo şi părea că meciul este cam jucat. Craiova însă n-a căzut, ci a legat bine jocul, a pus probleme gazdelor şi a redus repede din scor, 1-2. În această parte de joc, Florin Costea a fost spaima apărării dinamoviste. A doua repriză, deşi a intrat şi Trică, Universitatea a căzut, mai ales fizic. Pe teren a fost o singură echipă, Dinamo, şi un singur jucător de la Craiova - Lung. Am fi putut egala, prin Gîngioveanu, dar ar fi putut să fie şi 4-1 pentru Dinamo. În concluzie: Ştiinţa nu prea este iubită acolo sus, iar vorbele de ocară aruncate de finanţator asupra tuturor se întorc, probabil, asupra Craiovei. Duminică deja a fost un prim semnal, un prim „cartonaş roşu“. @N_P