După mizeria parţială de la Globurile de Aur, englezii au spălat ruşinea cu-n jet consistent de bun simţ. Duminică noaptea, la Gala Premiilor BAFTA (Oscarurile britanice, cum ar veni), The Hurt Locker a cîştigat şase premii din opt nominalizări (inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor şi cel mai bun scenariu original). Avatar a primit, în fine, doar ceea ce merită: premiile pentru efecte speciale şi design de producţie.
Am văzut despre ce e vorba la Oscarurile de anul ăsta (unul foarte slab, by the way) şi mi se pare clar: The Hurt Locker e cel mai bun film american produs în 2009. Mai precis, cel mai bun dintre cele 10 nominalizate la categoria “Best Motion Picture of the Year”. Asta nu înseamnă că Academia americană – aşa cum o ştim de cînd a votat, în masă, cu Rocky şi nu cu Taxi Driver – va ţine cont de ce s-a întîmplat la Royal Opera House din Londra. În definitiv, la Hollywood vorbesc în primul rînd banii şi mult după aia fostele neveste ale starurilor.
Dimpotrivă: n-am nici o îndoială că, în noaptea de 7 spre 8 martie, Avatar va defila la Kodak Theatre ca un tanc de asalt prin jungla din Pandora: călcînd totul în picioare (sper că inclusiv pe Steve Martin). N-o să scape nici măcar Up in the Air, pe care, într-o pauză publicitară, o să-l doboare un pterodactil Na’vi, scăpat din cuşcă. Să ne bucurăm, aşadar, cît încă mai avem timp: pe lîngă premiile mari, menţionate mai sus, The Hurt Locker le-a cîştigat şi pe cele pentru imagine, editare, sunet.
Surprinzător pentru cei 200 de fani ai regizoarei Lone Scherfig, drama britanică An Education (nominalizată la opt categorii, ca şi Avatar şi The Hurt Locker) a obţinut un singur premiu, pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal: Carey Mulligan. E foarte posibil să n-o ştiţi din Pride & Prejudice (Joe Wright, 2005) sau Public Enemies (Michael Mann, 2009). Nici eu n-a
