Lorena Lupu s-a născut în 1978 la Sfântu Gheorghe. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Cargiale” din București, secția actorie, în anul 2004.

Ne-am întâlnit într-o mică cafenea bucureșteană. Este aceeași femeie veselă și zâmbitoare și chiar timidă. … Am avut ocazia sa o vad interpretand diverse roluri, am citit carțile ei și azi am prins ocazia unui dulce “interogatoriu”. Aici este Lorena. Pe șcenă o mie de fețe și roluri. La masă, Lorena e o tipă simplă, modestă, usor mioapă, cu parul prins în coada de cal.

Daniel Mitre -Ai publicat recent o carte, Hyde Park. Care este povestea acestei cărți?

Lorena Lupu – Dacă primele mele romane s-au remarcat printr-o intrigă cât se poate de clară, aproape matematic construită, în Hyde Park am preferat să mă joc cu ideea de libertate. Libertate a firului narativ, libertate a personajelor, libertate a metaforei. Şi libertate a pozelor făcute de maestrul Dinu Lazăr. E o poveste fără poveste, o competiţie a poveştilor relatate de oratorii dintr-un Speaker’s Corner pe care îl consider universal şi etern valabil.

DM - Îți exprimi oarecum trairile prin teatru. Teatrul este upgrade-ul literaturii putem zice. Cum reușești să combini atât de frumos literatura cu teatru?

LL – Nu întotdeauna reuşesc. Secretul e să nu ies în public decât cu lucrurile care mă mulţumesc în primul rând pe mine.

DM - Recent ai avut premiera spectacolului “Rocky Horror” într-un club gay din București. De ce ai ales aceasta locație?

LL – Precum am spus, nu mă interesează dacă e bar de gay, bar de negri sau bar de sâmbetişti, mă interesează câteva chestii simple: să aibă scena potrivită, să aibă echipă serioasă şi devotată, şi să achite la timp onorariile negociate. Astea sunt condiţiile pe care un organizator trebuie să le asigure. Să zicem aşa, îngrăşământul necesar pentru ca floa