”Domnule Gotiu, vad ca incercati sa manipulati lumea, dar nu va iese. Dumneavoastra spuneti ca maneaua e totuna cu muzica lautareasca, pe cand oricine stie (sublinierea mea) ca muzica lautareasca e muzica lautareasca, iar maneaua e un mare rahat. Nu exista manele de calitate, cand cineva se refera la manea, e clar ca se refera la o muzica ascultata de inculti, analfabeti, semidocti, de cei ce nu stiu cand sa puna cratima intr-o propozitie, de cei ce nu stiu ce-i aia virgula, de cei ce nu stiu cand un cuvant se scrie cu un “i” ori cand se scrie cu doi “i”, de cei ce mai devreme sau mai tarziu ajung sa isi rateze toata viata sub imperiul propriei prostii. Maneaua ar trebui interzisa, la fel ca oricare alt lucru care are influente nocive asupra locuitorilor acestei tari, iar muzica lautareasca de calitate ar trebui sa fie intr-adevar promovata” .
Ce l-a supărat așa de tare pe cititorul care a postat comentariul de mai sus la articolul ”Da, imi plac si ascult manele. E ceva rau in asta? Ziua in care i-am dat dreptate lui Basescu”? Faptul că ceea ce oricine știe vine în contradicție cu ceea ce scrie în Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) atunci când vorbim despre termenul manea. Ce scrie, așadar, în DEX: manea, manele, s.f. cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată. Definiția aceasta vine în evidentă contradicție cu ceea ce oricine știe că ar fi o manea. Nu știu însă dacă oricine știe că DEX-ul e elaborat de niște oameni cu ceva studii la activ atât în ceea ce privește limba română, cât și alte discipline. Și că scopul DEX-ului, utilitatea lui, este de a fi un reper, un obiect de lucru, care să corecteze greșelile care se fac. Chiar și atunci (sau mai ales atunci) când vine în contradicție cu ceea ce oricine știe.
(Într-un alt articol scriam despre profesoara care la o oră de dirigenție la clasa a XI-a le c
