Cât poate rezista un om cu psihic fragil într-un ospiciu, înconjurat de nebuni, de doctori şi de gardieni care te duc cu gândul la nazişti, pe o insulă izolată, până să-şi piardă complet minţile?

Pe această întrebare pare să fi mizat Martin Scorsese când a acceptat să ecranizeze Shutter Island, romanul lui Dennis Lehane (cunoscut îndeosebi pentru filmele făcute după cărţile sale – Mystic River, Gone Baby Gone). Sigur, a mizat şi pe experienţa cinematografică proprie de peste 40 de ani, deşi filmul acesta nu tratează tocmai realitatea crudă cu care ne-a obişnuit majoritatea peliculelor sale.

Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio) este un om al legii trimis să investigheze dispariţia unei paciente dintr-un ospiciu în care sunt internaţi criminali cu tulburări psihice în anii ’50. Ospiciul este situat pe o insulă, Shutter Island, legată de continent doar printr-un feriboat controlat de autorităţi, prin urmare o evadare a pacientei este imposibilă. Alături de partenerul său, Chuck Aule (Marc Ruffalo), Daniels se scufundă în atmosfera psihotică a ospiciului, unde se dovedeşte că nimic nu este ce pare a fi. Doctorii Cawley (Ben Kingsley) şi Naehring (Max von Sydow), cei care îi tratează pe pacienţi, alături de o armată de infirmieri şi de gardieni, trezesc suspiciuni. Multe dintre ele sunt alimentate de visele şi halucinaţiile pe care le are Daniels, veteran al celui

de-al doilea război mondial, traumatizat după ce a participat la eliberarea lagărului de concentrare de la Dachau. Iar acestea nu sunt singurele probleme: soţia lui Daniels a murit într-un incendiu provocat de un piroman, care, la rândul lui, se pare că este în celulele din Shutter Island. Când, peste toate acestea, izbucneşte o furtună care izolează insula, distruge gardurile electrice şi eliberează o serie de psihopaţi, lui Teddy Daniels îi e clar că n-o să mai părăsească Shutter Island, aşa