În vreme ce televiziunile de ştiri transmiteau in extenso zbaterile PSD, la Festivalul de Film de la Berlin, regizorul Florin Şerban primea Marele Premiu al Juriului - Leul de Argint.
Un nume nou intră în galeria tinerilor regizori români de film al căror talent a fost recunoscut prin premii internaţionale de prim rang: după Cristi Puiu (Ursul de Aur la Berlin pentru scurtmetraj, 2004; Un Certain Regard, Cannes, 2005), Corneliu Porumboiu (Caméra dOr, Cannes, 2006; Un Certain Regard, Cannes, 2009), Cristian Nemescu (Un Certain Regard, Cannes, 2007) şi Cristian Mungiu (Palme dOr, Cannes, 2007), iată că Florin Şerban obţine Ursul de Argint şi Premiul Alfred Bauer pentru contribuţie artistică inovatoare la Berlinala din acest an pentru Eu când vreau să fluier, fluier.
Născut la Reşiţa în 1975, Florin Şerban a studiat filosofia şi hermeneutica şi a lucrat ca reporter de ştiri pentru diferite posturi TV. După masterat s-a înscris la Facultatea de Regie din cadrul UNATC. În timpul studenţiei a scris şi regizat numeroase scurtmetraje, reclame şi emisiuni TV. A fost acceptat în programul de regie de film din cadrul Universităţii Columbia din New York, unde a obţinut numeroase burse şi a studiat teoria şi istoria filmului. S-a întors în România pentru a regiza filmul Eu când vreau să fluier, fluier, la care este coautor al scenariului alături de Cătălin Mitulescu, după piesa de teatru cu acelaşi nume scrisă de Andreea Vălean.
Filmul lui Florin Şerban spune povestea lui Silviu, un deţinut dintr-un centru de reeducare pentru minori, care mai are două săptămâni până la eliberare şi care primeşte vestea că mama sa, plecată de mult timp în Italia, s-a întors şi vrea să-l ia cu ea pe fratele mai mic al lui Silviu. Tânărul trebuie să găsească rapid o soluţie pentru ca fratele său să nu plece din ţară. În plus, Silviu se îndrăgosteşte de o studentă la Sociologi
