Cea mai mare calitate cu care Emil Boc a plecat în rucsac, când s-a mutat de pe Someş pe Dâmboviţa, a fost bunul simţ al ardeleanului. Cel puţin aşa am crezut. Aşa am sperat. Faptul că e fiu de ţăran care a reuşit în viaţă bazându-se în special pe forţe proprii.

Asta scriam în urmă cu exact un an, dezamăgit fiind de două dintre primele măsuri pe care le-a luat, angajarea la Guvern a nepoatei lui și a șoferului pe un post de consilier personal. Mai scriam atunci că trecerea de la statutul de țăran cu bun simț la cel de țăran prost nu prea are cale de întoarcere.

Ce s-a mai întâmplat între timp? Șomajul a crescut, ieșirea din criză e o Fata Morgana, legile Parlamentului, ordonanțele și hotărările de Guvern se schimbă de la o zi la alta. Cu ce iese, însă în evidență Emil Boc în acest timp? Ne arată cum știe să cosească, cum știe să cânte și să danseze pe piesa ”Pușca și cureaua lată” ori cât de mult apreciază el țuica adevărată, aia ardelenească.

Să fim bine înțeleși, domnule premier. Nu e lucru de rușine să știi să cosești, să dansezi pe muzică populară ori să aprecizi horinca. O fac milioane de români în țara asta. Și o fac bine. Lăsați-i pe ei să se ocupe de asta. Funcția de prim-ministru presupune alte calități. Dacă le aveți, dovediți-le. Dacă nu, coasa vă așteaptă. Și, cum spuneam, nu e nicio rușine să fii un cosaș bun.

Boc la coasă

Boc, pușca și cureaua lată

Boc și țuica ardelenească

P.S. Mai țineți minte ce a declarat anul trecut mama d-voastră unei televiziuni? Că și-a dat seama că o să veniți acasă pentru că s-or apucat autoritățile județene să asfalteze drumul care ducea la Răchițele. Iar tonului mamei d-voastră conținea o notă de reproș care cred că v-a scăpat. Era o amărăciune în acea declarație care trăda adevăratul bun-simț al țăranului român. Mama d-voastră încă îl mai are.

Cea mai mare calit