Trei lucruri am reţinut de la Victor Ponta: că maşina de fraudare a PDL a funcţionat mai bine decât cea a PSD, că orice român care a citit zece cărţi este intelectual şi că dumnealui, Victor Ponta, le are cu cafteala (are o părere de rău că nu i-a spart nasul lui Emil Boc). De la alţii am aflat în completare şi altele: că are "sânge" şi că seamănă din profil cu Titulescu. Altfel spus, n-am aflat nimic.

Victor Ponta a câştigat preşedinţia PSD şi cred că prea puţini realizează ce s-a întâmplat. Baronii şi baroneţii de prin teritoriu se vor trezi din buimăceală peste vreo câteva zile. Rapide şi sufocante, cele două întrebări care au pus baza politicii pesediste vor veni rapid, la fel ca şi inundaţiile: cine este Victor Ponta şi ce vrea Victor Ponta? Cei 781 care l-au votat pe Mircea Geoană ştiau exact cine este şi ce vrea Mircea Geoană. În schimb, cei 856 care l-au votat pe Victor Ponta, am eu impresia, cam bâjbâie, oscilând între interpretarea optimistă şi linsul condurului. Amorul lor lipicios şi scârbos reprezintă o garanţie a voinţei de a se schimba doar rolurile, nu şi regulile. Restructurarea PSD-ului reprezintă un disc zgâriat care trebuie pus să urle peltic în anumite momente. A penaliza practicile dezgustătoare ale "opincarilor" miliardari de prin "giudeţe" şi "muncipii" reprezintă un atac periculos la însăşi raţiunea de a fi a PSD-ului.

Este neîndoielnic că victoria lui Victor Ponta - observaţi ce joc de cuvinte iese aici! - este una a conjuncturii, a hazardului, a unui complex de împrejurări. După cum spunea un grăsan de prin Brăila, Ponta nu-i bun decât să semneze hotărârile luate în altă parte şi să se dea cu maşina prin raliuri, la sfârşit de săptămână. S-ar putea, nu zic nu, dar la fel de posibil este, oricât ar fi de surprinzător, ca Ponta să ia o serie de măsuri igienice. Rezultatele, în acest caz, ar fi catastrofale. Noul partid rezulta