Trebuie sa fii incarcat cu o doza mare de ipocrizie si/sau prostie ca sa critici atat de dur ideile de impozitare pe care ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, le-a impartasit cu destula generozitate in ultimul timp. As extinde aceeasi judecata chiar si pentru ideea lui Seitan de a taia si a face ordine in alocatiile copiilor, masura care s-a "bucurat" de aceeasi primire rece si hotarata in randul aproape tuturor categoriilor sociale.
Pe de o parte, este limpede ca actualul Guvern s-a trezit cu visteria goala si fara resurse de a intretine costurile uriase ale unui stat care in prezent a ramas si fara economie si fara mare parte din ivestitiile straine. In momentul in care Guvernul a constatat decesul economiei si golirea constanta a bugetului secatuit de pensiile si salariile uriase in raport cu contributiile celor activi, singura filosofie care mai poate salva statul de la faliment este imprumutul extern (facut deja) si taierea cheltuielilor statului (ceea ce se incerca acum sa se faca).
Asadar, economic, suntem muribunzi. Si ca orice om aflat pe moarte suntem disperati sa gasim mijloacele prin care sa ne salvam viata. Ne uitam in jur si ne dam seama ca, inca!!, de salariile de la buget si de pensii nu ne putem atinge - revolta populatiei ar fi prea mare deocamdata. Insa stim ca in afara de acestea inca mai sunt resurse de a strange bani la buget. Impozitele! Ori, trebuie sa o recunoastem, suntem o tara care, desi are mai multe taxe si impozite ca multe alte state din Europa, inca nu isi impoziteaza inteligent cetatenii. Sunt case a caror valoare sare de jumatate de milion de euro in sus, iar proprietarul plateste un impozit, in cel mai bun caz, ca pentru una de 50.000 de euro.
Tranzitia haotica si guvernarile proaste si corupte de dupa 1990 au facut ca impozitele in Romania sa ii taxeze mai degraba pe cei saraci, tocmai pent
