Văzând în 1938 pentru prima dată un televizor şi imaginile emise, eseistul american E.B. White scria într-un articol în Harpers Magazine: Părerea mea este că televiziunea va constitui marea încercare la care va fi supusă lumea modernă. (...) Triumful sau prăbuşirea noastră va depinde de televiziune de acest lucru sunt sigur.
Odată cu deschiderea Olimpiadei de Iarnă de la Vancouver, trebuia să înceapă cele 14 zile de linişte pe ecranele din întreaga lume. Ştirile despre războaie, terorism, criza economică, certuri politice, arme nucleare urmau să treacă în planul doi. Orice buletin de ştiri, în orice limbă, urma să înceapă cu imagini despre medalii câştigate, recorduri mondiale stabilite, sportivi care s-au autodepăşit, sportivi care au dezamăgit. Lumea se pregătea să redevină un spaţiu simplu, corect, coerent - unde cel mai bun câştigă. Poveştile cu sportivi fantastici urmau să îmbogăţească tezaurul de legende olimpice despre oameni şi destine excepţionale, deveniţi nemuritori odată cu primirea medaliei, indiferent de metalul ei.
Moartea sportivului georgian Nodar Kumaritashvili, de 21 de ani, în dimineaţa zilei de 12 februarie, pe pârtia oficială de sanie, a mai punctat un moment de răscruce în istoria televiziunilor din întreaga lume. Camerele de filmat, care funcţionau şi preluau imagini, au înregistrat o moarte în direct. La câteva ore după, postul de televiziune NBC nu s-a sfiit să transmită secundele violente, iar media din întreaga lume le-a preluat şi retransmis, adăugând încă o producţie snuff circuitului de scurt-metraje care măsoară şi gradează toleranţa generală la violenţă.
Filmul snuff este o categorie aparte de material înregistrat care prezintă necenzurat moartea sau omorârea unei persoane, film care ulterior este prezentat ca atare, ca mijloc de divertisment, contra cost. Termenul a fost pentru prima dată folosit de scriitoru
