Teodor Mărieş nu-şi riscă viaţa degeaba! Dacă nu făcea el greva foamei, ca gest extrem al revoltei şi disperării, n-am fi aflat acum ce scârnăvii se aflau la comanda „eroicei Armate române".
Acţiunea temerară a revoluţionarului Teodor Mărieş, purtată până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), a obligat statul român să desecretizeze unele documente ale Revoluţiei din decembrie 1989. Printre ele, Jurnalele de luptă ale Armatei. Bănuiam că refuzul desecretizării, timp de 20 de ani, s-a bazat pe frica de conţinutul acestor Jurnale de luptă. Acolo trebuie să fie consemnate fapte îngrozitoare, care-i aruncă pe unii generali şi colonei direct în puşcărie, ne-am zis, agăţându-ne de speranţa unor probe zdrobitoare.
Câtă naivitate! Acum, odată cu desecretizarea, aflăm că aceşti bravi ofiţeri ai Armatei române se mai tem doar de ridicol, căci de puşcărie nu le mai e frică de mult. Faptele şi ordinele lor penale au dispărut din Jurnalele de luptă, fiind înlocuite cu consideraţii stupide, specifice unor ticăloşi întârziaţi la minte.
Un document excepţional, demn de antologia prostiei cu epoleţi, este Jurnalul de luptă al Diviziei 70 Aviaţie, întocmit şi semnat de comandantul diviziei, „general-maior Dumitru Drăghin". Veţi vedea puţin mai încolo de ce am pus gradul în ghilimele. Mai întâi, să dăm citire unui pasaj referitor la acţiunile de luptă din ziua de 21 decembrie 1989.
„Marea adunare populară organizată de clanul Ceauşescu în Bucureşti se transformă într-o adunare de contestare a politicii totalitare a regimului comunist. Nemulţumirile de ordin economic, social şi politic antrenează mase mari de oameni în lupta împotriva regimului totalitar. Mari demonstraţii de protest au loc în diferite oraşe ale ţării, principala revendicare fiind aceea a înlăturării dictaturii lui Nicolae Ceauşescu".
Dumnezeule mare! Acest măcelar î
