- Istoric - nr. 488 / 24 Februarie, 2010 De-a lungul istoriei, atitudinea Bisericii Ortodoxe Romane, a ierarhilor, a tuturor slujitorilor si a dreptcredinciosilor s-a concretizat in angajarea sincera si consecventa pentru cauza proprie si pentru cauza Patriei. Aceasta angajare sincera, aceasta adeziune activa, a caracterizat atitudinea Bisericii stramosesti de-a lungul secolelor, in vremea lui Mircea cel Mare si a lui Alexandru cel Bun, in vremea lui Stefan cel Mare si a lui Mihai Viteazul. S-au distins, prin vrednicia slujirii lor nedespartite privind Biserica si Patria, mitropolitii: Ghenadie, Simeon Stefan, Sava Brancovici, Antim Ivireanul, lacov Putneanul, Andrei Saguna, Sofronie Miclescu, Iosif Naniescu, si alaturi de ei multi alti ierarhi, care au socotit in chip nedespartit demnitatea Sfintei noastre Biserici de cea a Patriei, s-au opus cu energie ingerintelor straine in viata Bisericii, si-au inteles pe deplin misiunea crestina si patriotica de slujire in acest chip nedespartit, fiind in primele randuri pentru a apara drepturile nationale si sociale ale poporului, asa cum s-au straduit pentru apararea drepturilor legitime ale Bisericii noastre, pentru dobandirea deplinei Autocefalii. Afirmam ca independenta sau autocefalia Bisericii noastre constituie una dintre manifestarile esentiale ale constiintei noastre de crestini ortodocsi, ce apartine si de fiinta noastra nationala, in raport cu alte organizatii religioase sau confesionale si in raport cu alte popoare crestine ortodoxe. Pretuind tot ceea ce s-a realizat si se realizeaza in domeniul desfasurarii vietii noastre bisericesti, pretuim dupa cuviinta insemnatatea Autocefaliei Bisericii noastre Ortodoxe, ca principiu sacru, care s-a dovedit in trecut, se dovedeste si astazi, o necesitate legitima sub raport bisericesc si sub raport national. Este un principiu si un drept ce nu poate fi contestat pentru oric