- Cultural - nr. 488 / 24 Februarie, 2010 De mai bine de un an, in fruntea casetei redactionale a publicatiei "Együtt-Impreuna", numele lui Grigore Vieru apare intr-un chenar negru. Pe langa numele lui Sándor Mohy si al academicianului Nicolae Cajal, in editia din ianuarie a anului trecut a revistei noastre, a trebuit sa adaugam, in chenar negru, coplesiti de o durere neasteptata, si numele lui Grigore Vieru. In persoana genialului creator al liricii romane contemporane am pierdut un adevarat prieten al revistei noastre. In urma cu aproape 20 de ani, Grigore Vieru a venit in ajutorul nostru, in momentul in care a aparut primul numar al "Együtt", iar autorul unui articol, aparut in fostul cotidian bucurestean de limba maghiara "Romániai Magyar Szó", a declansat impotriva noastra, sub titlul "Impreuna, dar cu cine?", furia extremistilor maghiari. Grigore Vieru ne-a incurajat intr-un mod de neuitat, indemnandu-ne sa nu ne dam batuti in fata atacurilor barbare, comise din ura si din razbunare, deoarece, in ultima instanta, campaniile de calomnie doar ne intaresc, ne fac sa fim mai perseverenti in aceasta lupta. Ne-a indemnat, ne-a incurajat cu un gand asemanator cu cel al ideii calauzitoare a principelui liricii maghiare din a doua jumatate a secolului XX, Gyula Illyés: "A fi calomniat nu este o nenorocire atat de mare, cum ar crede unii, cel putin pentru spirit, nu este nevoie decat de ceva timp si de ceva antrenament. A trai constant si bine inconjurat de calomnie are acelasi efect de otelire a caracterului, de modelare a sufletului, ca singuratatea, caznele sau ocaziile pentru fapte marete". Aceasta "arma spirituala" a fost pusa in mainile noastre, aproape cuvant cu cuvant, de Grigore Vieru, care a vizitat, de mai multe ori, redactia noastra. Si nu a uitat niciodata sa ne incurajeze sa manuim in mod util aceasta "arma" _ in apararea Frumusetii eterne, a Dreptatii