Nu stiu daca exista vreun domeniu in care Guvernul Boc sa performeze mai prost decat in materie de comunicare. Si daca ar fi vorba doar despre faptul ca nu stie sa explice publicului de ce anumite decizii sunt corecte si benefice, tot ar fi cum ar fi, caci, nu-i asa, fiecare isi deconteaza electoral inabilitatile, inclusiv, daca nu chiar in primul rand, pe cele de PR.
Dar stangacia membrilor guvernului si contradictiile frecvente arunca importante categorii sociale in fibrilatii si imprima o stare de nesiguranta care transforma tara aceasta intr-una si mai greu guvernabila.
Cele mai recente exemple sunt cazurile Seitan si Vladescu. Cei doi ministri au iesit pe piata cu declaratii absolut nefericite in domenii de maxim interes.
Mihai Seitan a spus o prostie: alocatiile ar trebui eliminate in cazul copiilor cu parinti bogati. Presa a luat subiectul, l-a tocat impreuna cu opozitia furibunda, sindicalisti revoltati si parinti tanguitori (unii dintre cei care plang dupa alocatie, baga lunar cei 42 de lei in genti Vuitton, dar asta e alta poveste).
Abia dupa ce opinia publica a fost ferm convinsa ca guvernul pregateste o ticalosie, Emil Boc a explicat ca nu se pune problema eliminarii dreptului constitutional la alocatie, ci doar despre o diferentiere a cuantumului ei in functie de veniturile familiei: mai mare pentru copiii saraci, mai mica pentru cei bogati.
Dar masina de vorbe o data pornita e greu de oprit, mai ales daca rasneste cu rea credinta, asa ca nimeni n-a stat sa mai analizeze aceasta idee.
Dar, intr-un fel, este normal. Declaratiile facute pe holuri, in trecere, pe scara avionului, in usa WC-ului, la intamplare, si corectarea unor astfel de declaratii, facuta tot pe picior, fara nicio forma institutionala, fara o argumentare bine gandita si o punere in context, inclusiv cel al legislatiei
