Daniel Sandru Intamplator, randul acestei rubrici vine la o distanta rezonabila de cel mai important eveniment politic al ultimelor zile, si anume Congresul social-democratilor. E o distanta rezonabila ce face ca textul de fata sa nu fie un comentariu la cald. Asta nu e, desigur, o virtute, dar cel putin inlatura - cred - patima specifica textelor pe care am avut ocazia sa le citesc ori a declaratiilor pe care am putut sa le aud de duminica dimineata incoace. Sa plecam de la forma spre fond, deci, cu privire la ce ar putea insemna PSD in zodia lui Victor Ponta, cel devenit, pentru cei mai multi in mod neasteptat, presedintele unuia dintre cele doua mari partide ale Romaniei de azi. La o analiza pur formala, nu "obiectiva", nici "subiectiva", ci respectand criteriile proprii teoriei sociologice a partidelor politice, PSD apare, la acest moment, ca fiind cea mai democratica organizatie politica. A depasit, cel putin in ce priveste alegerile pe functiile de la centru - iar asta inca din 2005 - perioada "candidatilor unici" si a "unanimitatilor", aceea care ii facea sa spumege pe analistii si comentatorii "democratici", aceiasi care astazi se fac a nu vedea ca PD-L si PNL au ramas inca acolo. Tot la nivel de forma, putem constata fara nici un dubiu ca PSD este partidul condus, de duminica dimineata, de cel mai tanar pesedinte. Nu cred in iluzia data de teza generationala, dar imi spun ca situarea unui tanar in fruntea unui partid important - in cazul de fata Victor Ponta - promite sa lase macar o amprenta, si vom avea ocazia sa constatam daca va fi una negativa ori una pozitiva. A spune ca in spatele lui Ponta se afla Iliescu ori Nastase e cam acelasi lucru cu a spune ca in spatele gratioasei eurodeputate Elena Basescu sta tac’su, desi stiu ca asta e greu de acceptat de catre cei care, cand vine vorba de familia prezidentiala, se ingramadesc spre laudatio. Pe fond