In timp ce Cabinetul vrea sa ia niste bani din pensiile amarastenilor – ca, deh, Guvernul pare sa aiba mentalitatea unei gasti de cartier care colecteaza de pe la oameni taxe de protectie –, ce mai face fostul partid-stat, batalionul de nadejde al opozitiei, PSD-ul confruntat cu o schimbare dinastica semnificativa? La drept vorbind, nimic, ocupat cum e sa isi savureze marea victorie. Prin "victorie" trebuie inteles, dupa toate semnele, ca nu s-a rupt echipa in mai multe bucatele, dupa cum preconizau unii lideri semeti de gasti din interiorul partidului si cativa observatori atenti la seismografele politice. Asta inseamna ca principalul obiectiv al PSD pentru urmatoarea etapa seamana cu al Rusiei postsovietice: sa isi recupereze fiii rebeli, sa stea din nou, cu totii, la aceeasi masa, sa accepte fiecare cate o felie de paine taiata ritualic de tatucul din fruntea bucatelor sau de substitutul lui mai tanar – dar obedient – Victoras Ponta.
La randul lui, fostul tar s-a dat la fund, dornic, probabil, de comprese si avand reactii alergice la simpla vedere a uzurpatorului. Altii, in schimb, trag nadejdi insemnate: Termopanix se si vede cat mai curand instalat in noi fotolii moi, la carma diverselor comisii de partid, iar Mitrea e pregatit pana in dinti sa il rada, cu cutite si pahare, pe fabulosul Marean Vanghelie, a carui amprenta s-a pus pana si pe fruntea lui Mos Iliescu. Impresia ca generatia tanara a stangii de partid si birocratica e perfect compatibila cu cea a predecesorilor se intareste de la o ora la alta. Manevrele lui Cristian Diaconescu in civil si cu basca trasa pe ochi, monitorizate, nu m-as mira, chiar de unii dintre colegii lui de formatiune politica, si poate chiar mana in mana cu amatorii de cunoastere de la Palatul Pionierilor, au continuat si in timpul congresului, sub deviza "Candidez, nu candidez!".
Acest fost ministru
