Socul din pieţele internaţionale în ceea ce priveşte falsificarea de către Grecia a datelor statistice referitoare la sănătatea finanţelor publice şi a volumului datoriilor ţării pare a nu se fi resorbit. Acum îşi fac loc şi unele informaţii potrivit cărora Grecia nu ar fi nici pe departe singurul stat care a procedat astfel. Din nou, i-am descoperit pe băieţii isteţi - dar răi - de la Goldman Sachs care şi-ar fi oferit în ultimii ani serviciile mai multor Guverne pentru escamotarea situaţiilor scăpate de sub contol a deficitelor bugetare şi datoriilor publice. Alături de "specialiştii" de la Goldman regăsim şi alte firme cu reputaţie în lumea financiară de pe Wall Street sau din City-ul londonez.

De ce ne-am mira, totuşi? CountryWide Financial sau Northern Rock s-au prăbuşit fără vreun avertisment din partea consultanţilor. Bear Sterns sau Lehman Brothers aveau rating-uri cu "A" în momentul dispariţiei lor, ca şi asigurătorii de ipoteci Freddie Mac şi Fannie Mae, de a căror stabilitate nu se îndoia nimeni. La fel, acum nicio vorbă despre (ne)sustenabilitatea deficitelor şi datoriilor rulate de state, despre efectul pervers al stimulilor guvernamentali asupra sănătăţii sistemului financiar, despre pericolul care ameninţă într-un viitor predictibil pieţele de bonduri. Din spatele axiomei că "statele nu dau faliment", credem în onorabilitatea oficialilor cărora le cerem mai multe reglementări pe pieţele libere unde bandiţii-bancheri sunt lacomi şi nu se dau în lături de la nimic.

Ideea că "cifrele oficiale" nu pot minţi, că Grecia este un caz unic în lumea civilizată este totuşi falsă. Istoria abundă în astfel de falsificări grosolane ale statisticilor centrale şi de măsluiri ale documentelor din finanţele centrale. Să nu credem că este vorba doar de ţări bananiere sau de state cu regimuri comunistoide unde minciuna de partid şi de stat a fost ridicată l