În criză de bani, oamenii apelează la bijuteriile de familie pentru a avea ce pune pe masă copiilor. Afundaţi tot mai mult în datorii, unii au ajuns să-şi ducă bijuteriile cele mai de preţ la casele de amanet. În ultima vreme, oamenii şi-au dus chiar şi verighetele.
Facturile tot mai mari venite la utilităţi, conjugate cu lipsa tot mai acută de numerar, i-a făcut pe mulţi brăileni să apeleze la casele de amanet. Soluţia însă oferă salvare doar pentru moment.
În lunile ianurie şi februarie casele de amanet au făcut afaceri aproape exclusiv în direcţia achiziţionării de bijuterii. Mulţi cetăţeni au preferat să plătească la fiecare 10-15 zile sumele datorate sub formă de comision.
„Până nu de mult timp clienţii noştri erau în general oameni tineri. De ceva timp avem printre clienţi şi pensionari. Vin şi lasă bijuteriile, după cum spun ei până la pensie, pentru a face rost de bani ca să plătească gazele, curentul, întreţinerea la bloc, ca să nu încaseze penalizări", ne-a spus Cristina P., salariata unei case de amanet din zona Piaţa Mare.
Teama de debranşarea de la gaze şi energie electrică, teamă justificată de taxele exorbitante numite pompos „de rebranşare" i-a făcut pe unii să ducă la amanet chiar verighetele pe care le-au pus în degete acum poate mai bine de 40 de ani.
„Este pentru prima dată când ne despărţim de verighete. Dar nu mai avem bani pentru plata curentului şi a gazelor. Sunt pensionar de trei luni de zile dar nu am primit încă niciun ban de la Casa de Pensii. Anagajaţii de acolo spun că în martie sau aprilie va veni pensia, inclusiv din urmă. Dar până atunci ce facem? Pe cei de la «Electrica» sau de la gaze prea puţin îi interesează când îmi vin banii. Ei vor să facem plata şi atât", ne-a declarat, cu năduf, în pragul unei case de amanet, Constantin Brăileanu, 66 de ani, pensionar.
Foarte puţine răscumpărări
Patro
