Îţi faci cruce când auzi câte se pot petrece în şcolile din România. Întâmplător sau nu, în Vest s-au derulat în paralel două scandaluri monstru în central cărora au fost dascăli.

În judeţul Hunedoara, o elevă de liceu s-a spânzurat din dragoste pentru profesorul de matematică, a spus ea în biletul de adio. Ulterior s-a aflat că profesorul Alin Cioară are probleme mari cu alcoolul. Cu 200 de kilometri mai aproape de graniţa cu Ungaria, în Arad, profesoara Nuţica Crăciun a bătut măr o elevă de şcoală generală. I-a rupt mâna şi a lovit-o cu pumnul în falcă. Mai târziu s-a aflat că Nuţica se comportă execrabil cu elevii ţigani din clasa la care predă. Din ciori, traseiste, tâmpiţi nu i-a scos pe micuţii care nu aveau altă vină decât aceea că s-au născut ţigani.

Ambele cazuri arată gradul de degradare în care a fost adusă şcoala românească. Sunt rezultatul a 20 de ani în care toate guvernările şi-au bătut pur şi simplu joc de şcoală. Salarii de mizerie, legi debile şi schimbări peste noapte după capriciile fiecărui ministru, numirea directorilor pe criterii politice până la şcoala generală şi multe altele au făcut ca din sistem să fugă oamenii capabili. Foarte puţini dintre cei competenţi au rămas şi, pentru ei, fiecare zi la şcoală este un test de rezistenţă.

Este o bătaie de joc pornită de la vârful clasei politice, dintr-o mentalitate împotriva educaţiei, cu rădăcini adânci în regimul comunist, când statul avea nevoie doar de oameni-şurub care să execute orbeşte ordinul partidului. Cazul profesorului alcoolic şi al dirigintei bătăuşe nu sunt altceva decât efecte ale atitudinii guvernanţilor faţă de şcoală.