- Comentariu - nr. 488 / 24 Februarie, 2010 La instalarea in functie, Cabinetul Boc ne spunea ca, pentru combaterea efectelor crizei, va promova o politica economica ce ar urma sa se axeze pe investitii publice in infrastructura, aceasta fiind perceputa de noii guvernanti drept cea mai nimerita modalitate de a depasi, cu bine, criza. Viziunea Cabinetului era, nimic de zis, in deplin acord cu promisiunile din campania electorala. Treptat, insa, sub presiunea constrangerilor intampinate in construirea bugetului, dar poate si in urma consultarilor cu BNR si cu negociatori FMI, Guvernul a abandonat "necesitatea investitiilor in infrastructura", spre dezamagirea prietenilor politici care asteptau contracte publice grase. Ce a urmat? Schimbarea strategiei. Acum cateva luni _ poate copiind programe de stimulare fiscala dupa modelul celor din SUA? _, noua putere a venit cu un proiect de pompare de bani publici catre economie, si unde altundeva decat in piata imobiliara, privilegiata in ultimii ani de aceeasi increngatura dintre politic si diverse grupari de interese. Asa a aparut Programul "Prima casa", care se anunta ca fiind generos, scopul declarativ fiind acela de a stimula sectorul constructiilor pe de alta parte, iar pe de alta acela, de a ajuta familiile cu posibilitati modeste sa achizitioneze locuinte. Actiune generoasa, de altfel… Cum se va finaliza acest program, ramane de vazut, cate vreme _ spun analistii _ in SUA (de la care s-au inspirat, probabil, guvernantii nostri!), un program similar nu s-a dovedit a fi catusi de putin in folosul familiilor cu venituri reduse. Dimpotriva, nu a condus decat la escaladarea preturilor si la subrezirea dramatica a sistemului bancar. De ce? Intrucat garantarea, in cazul nostru, a unor credite pentru familii care nu si-au dovedit solvabilitatea pe termen lung si capacitatea de a economisi, nu poate fi altceva decat un joc ris