PREMIERĂ. Regizorul Florin Şerban, care-şi va lansa filmul premiat cu Ursul de Argint pe 26 martie, intenţionează să-l proiecteze şi în penitenciarele româneşti.

Zece zile de festival şi o noapte pe scena de gală a Berlinalei s-au topit într-o petrecere cu reggae, manele şi whisky, în centrul Bucureştiului.

Echipa filmului „Eu când vreau să fluier, fluier” şi-a savurat victoria luni noaptea, după ce, sâmbătă, Werner Herzog îi şoptise regizorului Florin Şerban că „a simţit nevoia să pună un semn de exclamare pe Ursul de Argint” şi i-a oferit şi premiul „Alfred Bauer”. Un semn de exclamare pe care producătorii nu ştiu cum îl va primi România la cinema.

Prima ieşire în lumea filmului

Spazio Studio, cu aerul său de galerie de artă nonconformistă, n-a fost tocmai fundalul perfect pentru manelele de pe coloana sonoră a filmului, însă a vibrat, poate mai bine ca niciodată, cu invitaţii petrecerii. Ada Condeescu şi George Piştereanu au dansat la prima lor ieşire în lume ca actori, după ce au aflat „unde te poate duce o lună şi o săptămână de filmare”.

Au ciocnit în cinstea filmului - primul regizat de un român, din competiţia Festivalului de la Berlin, după 17 ani - Dragoş Bucur şi soţia sa, Dana Nălbaru, Dana Rogoz, Clara Vodă, producătorii Daniel şi Cătălin Mitulescu şi singurul fost deţinut care a experimentat şi atmosfera Berlinalei, Papan Chilimbar. Emoţionat, Papan a făcut cunoştinţă cu o lume care, până acum câteva luni, îi era complet străină.

„Toţi foştii deţinuţi m-au sunat sau mi-au dat SMS”

„Ţin legătura cu toţi deţinuţii care sunt afară şi toţi mi-au dat SMS sau m-au sunat să mă felicite. Vrem să ducem filmul în penitenciare, chiar dacă cei care au jucat nu mai sunt acolo, dar vreau să le arăt celor care au rămas că, dacă vor să facă ceva cu adevărat, se poate”, a spus Flori