ANTENA3.RO - EXCLUSIV ONLINE //

S-a stins viaţa falnicei Veneţii,

N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;

Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,

Pătrunde luna, înălbind pereţii

(...)

La peste 125 de ani distanţă de când Mihai Eminescu a scris poemul "Veneţia", "cetatea de pe insule" a prins viaţă, ca în fiecare an, pentru 11 zile. Între 6 şi 16 februarie, Veneţia s-a deghizat într-un oraş viu, însă odată cu intrarea în Postul Paştelui atmosfera de carnaval şi-a regăsit sfârşitul.

"Carnavalul de la Veneţia" este menţionat pentru prima oară în documentele anilor 1200, când Senatul Republicii a numit ziua dinaintea Postului Paştelui zi de sărbătoare. În secolul 17, carnavalul avea să devină deja o mare atracţie pentru turiştii din Europa de Nord, iar la mijlocul secolului 18 se spunea că vizitatorii contribuiau decisiv la economia Veneţiei. Desfiinţat în 1797, când Republica a fost cucerită de Napoleon Bonaparte şi cedată apoi Austriei, şi interzis în Regatul Italiei odată cu apariţia legilor fasciste ce pedepseau portul măştii în public, "Carnavalul de la Veneţia", care în ultima jumătate de secol devenise un eveniment cu costume destinat copiilor, a renăscut în 1979 la iniţiativa unor părinţi şi lideri locali. Abia un an mai târziu avea însă să fie organizat ceea ce localnicii au numit "singurul carnaval cu adevărat veneţian", un carnaval la care au luat parte aproape numai ei. Apoi au revenit turiştii.

Veneţia este însă mai mult decât un carnaval, iar în restul anului ceea ce pentru turişti pare o distracţie inedită pentru localnici este un adevărat calvar: numeroasele poduri ce îngreunează deplasarea terestră, umiditatea ce afectează lucrările de reabilitare ale clădirilor aflate într-o continuă degradare, mirosul etc. Din aceste motive, populaţia Veneţiei înregistrează un declin, iar oraşul se transfor