Constat cu nemărginită întristare faptul că veselul mărţişor e uzurpat de cele două praznice cu amoraşi – Valentine’s Day şi Dragobetele – din luna februarie. Nimic rău în asta: comercianţii prosperă, şcolăriţele chicotesc fericite, gospodinele primesc un episod-bonus al serialului favorit, doamnele studiază, cu ochi expert, valoarea inelului tocmai primit.
Numai că lucrurile nu se limitează la poza idilică schiţată mai sus.
S-a iscat un scandal grozav, o teomahie dublată de aprige bătălii între susţinători: unii zic că Valentine’s Day e o făcătură imperialistă, capitalistă, anti-creştină şi mai ales anti-românească, venită de la americani, la fel ca “porcăria aia cu dovleci”; alţii zic că “dacă tot e…atunci să fie după calendarul ortodox”; în sfârşit, o a treia categorie – mai relaxată (“semidocţii!” acuză unii, “destrăbălaţii!” strigă ceilalţi) care se conformează vesel şi dă buzna la florărie.
Am observat că, spre deosebire de ceilalţi, ignoranţi în felul lor, ăştia care îi dau cu Dragobetele au motive fundamentate ştiinţific, fac calcule complicate şi citează surse străvechi, multimilenare. Gravitează în jurul MŢR, prizează numai “chestii autentice” şi pronunţă cu voce scăzută, misterioasă “ancestral”, “primordial”, “psihopomp”, “ritualic” şi, la beţie, “dionisiac”.
De aceea cred că votez şi eu cu dragobeţii – sunt mai deştepţi şi mai bine informaţi decât ceilalţi, veghează la conservarea tradiţiilor traco-daco-protoromâneşti, dau o mână de ajutor la “revolta fondului nostru nelatin”…
Şi încă ceva: dacă tot facem chetă pentru Catedrala Mântuirii Neamului, de ce nu punem mărţişor lângă mărţişor să facem şi un templu măreţ închinat Zmăului Zmăilor, Joimăriţelor, Zburătorului, Paparudelor, Păunaşului Codrilor, Caloianului, Scarabeului, Şarpelui Casei şi ce-om mai găsi pe la Ovidiu Bârlea, Romulus Vulcănescu, Elena Niculiţă-Voronca, T
