21 Decembrie 1989: România încă socialistă era condusă de PCR, unicul partid care avea voie să existe. Două săptămâni mai târziu, ne luasem deja "raţia de libertate". Care libertate? Păi, libertate să orice. Inclusiv să inventăm şi să înfiinţăm partide. Unul, două sau trei? Nu! Câteva zeci. Unele revenite pe scena politică după decenii de absenţă. Altele doar nişte năzbâtii ciudate, care au dispărut rapid în anonimat.
Sfârşitul anului 1989 - mijlocul anului 1990, vremuri dinamice, uneori tragice, alteori comice. Dar aproape mereu agitate. Vremuri în care România intrase parcă în "zodia" showbiz-ului. Atunci am avut parte, în premieră mondială, de o revoluţie televizată, "transmisă în direct". Ceva mai târziu am savurat circul "şedinţelor CPUN" oferit de reprezentanţii noii puteri politice, spectacol care, televizat şi el, ne ţinea treji până noaptea târziu. Şi, ca să nu ne plictisim, încă din primele zile ale anului 1990 a început cavalcada înfiinţării partidelor.
PCR, BRAŢ LA BRAŢ CU PEDEAPSA CAPITALĂ
Revoluţia din Decembrie '89 a lăsat în urma ei un monstruos "cadavru politic": PCR. Şi o întrebare obsedantă: ce facem cu el? Întrebare la care nu s-a răspuns nici până azi. Unica încercare de a scăpa de PCR a fost la 12 ianuarie 1990. Atunci, pe fondul unor ample mişcări de protest, CFSN a acceptat două revendicări insistente: reintroducerea pedepsei cu moartea şi scoaterea Partidului Comunist Român în afara legii.
"Minunea" a durat însă foarte puţin: a doua zi, tot CFSN a anulat decretul privitor la pedeapsa capitală, a cărei reintroducere ne-ar fi scos din lumea civilizată. Iar la 17 ianuarie a revocat şi al doilea decret. Atunci ni s-a spus că desfiinţarea PCR trebuia făcută după dezbateri publice, cu acordul întregii societăţi. Dezbateri care n-au mai avut loc niciodată.
Fapt care ne-a dus într-o situaţie inedit
