Douăzeci de femei întreprind o călătorie literară din 1955 pînă în 2009, pentru a aduce în spaţiul public o experienţă considerată vreme prea îndelungată un tabu deopotrivă cultural şi personal: naşterea. Au vîrste diferite şi cînd scriu, şi cînd au născut, viaţa lor a fost circumscrisă unor regimuri politice teoretic distincte, care au influenţat percepţia, înţelegerea şi experienţa aducerii pe lume a unui copil, trăiesc în spaţii geografice antagonice ca abordare a gravidităţii şi a naşterii (est-vest), relaţiile cu partenerii de viaţă, cel mai adesea soţi, sînt profund individualizate şi dezvăluie forme de gestionare personală a regimurilor de gen de către femei şi bărbaţi, însă, mai presus de orice, experienţa feminină a naşterii le apropie ca femei.
Mihaela Miroiu, Otilia Dragomir (coord.) , Naşterea. Istorii trăite, Editura Polirom, Colecţia „Ego-grafii“, Iaşi, 2010, 372 p.
Istoriile scrise de Emilia Bîrsan, Cornelia Grunberg, Ana Maria Sandi, Grete Tartler Tăbăraşi, Sofia Văcărescu, Mihaela Miroiu, Otilia David, Aida Ferat Postolache, Cornelia Păsculie, Mihaela Vlăsceanu, Laura Grünberg, Cristina Ştefan, Ştefania Miclea, Claudia Miroiu, Otilia Dragomir, Maria Bucur, Ana Bulai, Ramona Păunescu, Daniela Palade Teodorescu, Mia Gorea nu sînt părţi ale CV-urilor, aşa cum sîntem obişnuiţi în viaţa publică, ci segmente din traseul vieţii individuale a acestor femei, experienţe ascunse ochiului public, uneori chiar şi celor din familie şi prietenilor. Contrar obişnuinţelor, chiar din primele pagini ale volumului, autoarele însele se prezintă pe sine primordial în relaţie cu naşterea copiilor, acest volum fiind unul cu femei-mame. Aşa aflăm mai întîi despre Maria Bucur că este mama a doi băieţi, Dylan şi Elvin, iar din CV că e profesoară universitară la Catedra de Istorie Est-Europeană la Universitatea Indiana, Bloomington, că mama Anei
