În timp ce proaspăt înscăunatul boss al pesedeilor, Victor Ponta, a pornit cu scârţâit de roţi pe drumul aspiraţiilor înalte, visând deja la funcţia de lider al statului, în ograda PSD Brăila domneşte aerul negru al depresiei.
Gânditorul psiholog, masseur-ul, preşedintele CJ, afaceristul, tenismenul, cel mai dangerous şi rebel bărbat al judeţului, Gheorghe Bunea Stancu, priveşte neputincios cum planurile i se duc la fund. Citind acum două zile declaraţia acestuia din "Obiectiv" - un soi de analiză strabistă a Congresului PSD - am rămas (încă o dată!) buimăcit de amploarea shakespeareiană pe care o alocă Bunea Stancu propriei persoane, încât am avut pentru un moment senzaţia că m-aş afla în faţa unei nedreptăţi de proporţii astronomice care i s-a făcut PSD-ului brăilean. Dar asta a durat doar o secundă, căci am scos capul pe fereastră, am inspirat puternic aerul clocit, plin de şmecherie, contracte dubioase, poduri şi aeroporturi al Brăilei şi am revenit subit la realitate.
Iată cum şi-a apreciat Bunea Stancu rolul în alegerile interne din PSD: "Eu am fost acolo «ţintă piept», iar ei nu aveau nevoie de oameni incomozi. Nu cred că m-aş fi dus acolo dacă aş fi fost ales. Să fac ce? Să latru ca câinii la lună? Degeaba? Să le vorbesc degeaba şi ei să voteze tot cum s-a stabilit la cârciumă cu o seară înainte?". După ce am citit declaraţia, a trebuit să recunosc: da, domnule, Bunea Stancu e un om care ştie să extragă esenţialul din această aberantă politică românească şi o face atât de bine încât mai mai că ai putea spune că agramatismul şi bădărănia lui sunt de fapt reacţiile sfioase ale unui fluturaş destoinic, dar hărţuit de istorie. Priviţi! Priviţi ce mirabilă redare a fibrilaţiilor interioare şi câtă vigoare politică: "Eu am fost acolo «ţintă piept»". Adică cum a fost Bunea Stancu "ţintă piept"? Să înţelegem oare din această letală poetică stăn