Update:

Spre a evita violenţe nedorite între comentatorii de pe blog, să amintesc cititorilor că subiectul pe care îl dezbatem circulă prin presa centrală (hai, şi locală). Deocamdată nu ştim dacă se găseşte sau nu în proiectul final de lege. Mi-ar plăcea să nu. Rostul articolului este acela de a dezbate o situaţie în germene, nu un produs finit, adică un soi de exerciţiu contra-factual, util măcar gândirii din spaţiul public. A investiga o posibilitate, fie ea cât de mică, a o lua în calculul gândirii este un exerciţiu eficient şi extrem de util. A o ignora este un risc pe care, în condiţiile unei societăţi în derivă de două decenii, nu ni-l putem permite.

Până acum Daniel Funeriu şi-a asigurat vizibilitatea publică prin confesiuni răvăşitoare, spuse pe şleau, aşa cum se cade (!?) unui ministru: manualele sunt somnifere eficiente, predispun la moţăială, sunt duşmanul absolut al stării de veghe. Nefiind vorba despre o analiză punctuală, n-am nicio obiecţie de făcut. Remarc doar că Funeriu are umor, dar te prinzi mai greu care e poanta. În rest, pare un tip calculat, precaut, conciliant. N-are stofă de reformist radical, care taie, spânzură, ia totul de la zero, se luptă cu zmeii (sau sindicatele, dacă îmi permiteţi comparaţia), recuperează prinţesa şi se întoarce triumfător. Face mai degrabă figură de Harap-Alb (ascultă cu atenţie, mai şi greşeşte), nu de Făt-Frumos. Programul lui de reformă mixează (ceea ce nu-i neapărat rău) mai multe proiecte de lege, pe care speră (sperăm şi noi) să le îndrepte prin dezbatere publică, deschisă. Un DJ cu care nu te plictiseşti, sau măcar nu-ţi strică ziua cu totul.

Totuşi, ultimele declaraţii de intenţie stârnesc însă câteva întrebări simple. Pentru anul şcolar 2010-2011, Funeriu propune o nouă formulă de BAC redusă la o singură sesiune. Până nu-şi întregeşte afirmaţiile cu un proiect concret, în care nuanţeze