- Istoric - nr. 489 / 25 Februarie, 2010 Intr-o analiza de sinteza, prestigiul dobandit de Biserica Ortodoxa Romana prin actul autocefaliei consta in urmatoarele: Biserica Ortodoxa Romana a dobandit libertate deplina de a se carmui singura in lucrarea sa de mantuire a credinciosilor pe care ii pastoreste; a dobandit plinatatea puterii in lucrarea sa de sfintire, cu harul Sfantului Duh, a dobandit si mai temeinic puterea de a propovadui invatatura Bisericii Universale, in numele Domnului nostru Iisus Hristos; are puterea de a se carmui singura, fiind Biserica a lui Dumnezeu; nici o limitare nu-i mai poate fi impusa de o alta Biserica; din fiica ea a devenit sora; Sfantul Sinod al Bisericii noastre, considerat «Frate» cu celelalte sfinte sinoade; Biserica Ortodoxa Romana a devenit mai puternic integrata in lucrarea Universului Ortodox, in Biserica Ecumenica sau Universala, ca Biserica a poporului roman cu o identitate specifica. Integritatea credintei a fost pazita neclintit de la obarsia ci in Biserica noastra stramoseasca. Prestigiul recunoscut in 1885 era de fapt «prestigiul unei Biserici bimilenare, in sanul si in slujirea unui neam stapan pe destinele lui». Prin recunoasterea oficiala a Autocefaliei sale, Biserica Ortodoxa Romana si-a dobandit rangul si pozitia la care o indreptatea intregul sau trecut de credinta si marturisire. In actul de recunoastere oficiala a autocefaliei se gaseste cuprinsa vointa a milioane si milioane de credinciosi ortodocsi romani, credinciosi indrumati, invatati si intariti sufleteste de pastorii lor, care au activat in permanenta, incredintati ca, slujind oamenilor, dorintelor lor sincere pentru dreptate si adevar, ei slujesc lui Dumnezeu. Clericii romani erau constienti ca realizarile din ogorul Bisericii se rasfrang in mod pozitiv si asupra patriei. Independenta tarii, castigata prin grele jertfe de sange ale ostasilor romani si