Florin Şerban, primul regizor român care debutează cu un lungmetraj direct în competiţia unui festival internaţional de clasa A, s-a întors de la Berlin cu două premii importante: Ursul de Argint, al doilea premiu ca valoare în festival, şi Premiul „Alfred Bauer“, acordat pentru inovaţie artistică. Palmaresul celei de-a şaizecea ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin (11-21 februarie) ne-a oferit mai multe motive de bucurie. După şaptesprezece ani în care nici un film românesc nu fusese selecţionat în competiţia „mare“ a Berlinalei, Eu cînd vreau să fluier, fluier de Florin Şerban, regizor pînă acum puţin cunoscut chiar şi în ţară, a obţinut Ursul de Argint – Marele Premiu al Juriului (al doilea, ca importanţă, din palmares) – şi Premiul „Alfred Bauer“. Acesta din urmă, dedicat memoriei fondatorului Festivalului, se acordă, prin tradiţie, peliculelor inovatoare, ce deschid noi drumuri pentru arta cinematografică. În plus, scurtmetrajul Colivia al lui Adrian Sitaru a primit Premiul DAAD (oferit de Serviciul German de Schimburi Academice), al treilea din palmaresul secţiunii „Berlinale Shorts“. Aceste trei distincţii, pe deplin meritate, sporesc interesul publicului festivalier pentru cinematografia românească.Fiorii dragostei şi presiunea familiei Filmul lui Florin Şerban, care va intra în circuitul cinematografic autohton pe 26 martie, îl are ca protagonist pe Silviu Chişcan, excelent interpretat de debutantul George Piştereanu. Actorul izbuteşte să construiască un personaj complex, surprins între pulsiuni înăbuşite şi răbufniri violente, dar şi cuceritoare momente de tandreţe şi dovezi de ingenuitate. Partenera sa este Ada Condeescu, una dintre puţinele actriţe române tinere (alături de Anamaria Marinca sau Dorotheea Petre) capabile să-şi exprime trăirile fără a recurge la cuvinte. Povestea de dragoste improbabilă dintre cei doi este potenţa