Ken LoAch nu rateaza ocazia sa-l puna pe fotbalistul Eric Cantona – transformat in acest film in actor de ocazie – sa spuna o replica draga francezilor (sau poate a fost chiar initiativa lui Cantona): "Impossible c’est pas franIais"/ "Imposibil e un cuvant care nu exista in dictionarul limbii franceze".
Cea mai buna garantie a calitatii incontestabile a acestui film o reprezinta girul pe care i l-a dat, printr-un premiu ecumenic, la Cannes, conationalul nostru, presedinte al juriului, stralucitul autor al peliculei "Concertul", Radu Mihaileanu. Ingeniosul regizor este Ken Loach, un cineast de stanga, care reuseste sa cucereasca prin peliculele sale, sa fascineze chiar si atunci cand nu esti cu nimic de acord cu el, ideologic vorbind. Acesta este insa harul unui mare creator. In aceasta aventura si l-a luat ca tovaras (si nu folosesc intamplator acest termen, cu mai multe intelesuri) pe fotbalistul Eric Cantona, devenit de ceva vreme actor si producator. Personajul principal este un postas - Eric Bishop (stralucitul Steve Evets) aflat intr-un moment de cumpana, din toate punctele de vedere, negasindu-si alinarea decat adresandu-se idolului sau, pe care-l tine, ca pe o icoana, pe perete, si care e nimeni altul decat celebrul sportiv de la Manchester United. Un prilej spre a-i trece putin in revista cariera stralucita a fotbalistului care, culmea, desi francez, este adulat in Marea Britanie. Paralel, existenta banala a aducatorului de scrisori alaturi de niste amici mari consumatori de bere si amatori de momente de meditatie care se transforma intr-o luare peste picior a acestui leac transformat in panaceu universal care este yoga si aspiratia la fericire. Tizul Regelui Fotbalului lor (Hagi n-are exclusivitatea) mai trage in piept cate o tigara, nu-i prea clar ce fel, pana cand eroul apare in carne si oase. Interesante sunt relatiile cu cei doi pus
