S-a născut din cenuşa fostului Fond Literar. Administrează finanţe remarcabile şi are drept scop, în teorie, protecţia autorilor şi a operelor pentru a căror reprezentare a fost mandatată (sau în cazul cărora nu există moştenitori legali). E o maşină de făcut bani – cu precădere, din aşa-numita remuneraţie compensatorie pentru copie privată. Practic, e dulăul de pază – nu al textului scris, cît al propriei propăşiri financiare, mizînd, cînd se poate, pe lipsa de informaţie şi comoditatea editorilor, directorilor de teatru etc. Se numeşte societatea de gestiune colectivă a drepturilor de autor COPYRO, iar preşedintele ei este Eugen Uricariu. Fondul Literar, înfiinţat în 1949, era o instituţie prin intermediul căreia se derulau operaţiunile financiare legate de dreptul de autor: editurile virau către Fond sumele datorate autorilor publicaţi, Fondul plătea onorariile pentru colaboratorii revistelor Uniunii Scriitorilor (USR) şi drepturile de autor conexe, Fondul colecta impozitele datorate de Întreprinderea de Difuzare a Cărţii. Era un fel de CAR, care acorda inclusiv credite membrilor USR. După intrarea în vigoare a noii legi a proprietăţii intelectuale, în 1997, Fondul Literar s-a reînregistrat ca societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor, sub tutela aceleiaşi Uniuni a Scriitorilor – stipulînd, în statut, că toţi membrii USR sînt membri şi ai Fondului, ceea ce contrazicea legea (fiindcă un scriitor trebuie să mandateze, dacă vrea – dacă nu, nu – societatea de gestiune colectivă pentru ca ea să-l reprezinte). S-a cerut completarea unor fişe personale şi aşa, uneori fără să fie pe deplin conştienţi de implicaţiile mandatării, o parte (847) dintre membrii USR au devenit şi membri ai Fondului, ocazie cu care acesta a şi fost botezat COPYRO. Care e o asociaţie privată, la ale cărei bune practici veghează Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (ORDA), ca