- Editorial - nr. 489 / 25 Februarie, 2010 Datorita transmisiilor in direct, la actualul Congres extraordinar al PSD am avut posibilitatea sa vedem chipul social-democratiei romanesti in toata goliciunea sa. Arata jalnic. Nu ca alte curente ideologice autohtone ar fi mai breze, dar de la acesta asteptarile natiunii sunt mult mai mari. Un blestem istoric trebuie sa se fi abatut asupra lui (de altfel, ati vazut, ghicitoarele au si fost la post), pentru ca, iata, de atata vreme nu-si gaseste cadenta, calea si linistea, nici pe esichierul politic, dar nici in propriul san. In ceea ce-l priveste, esecurile se tin lant. De atata vreme pe banca opozitiei, pierderea alegerilor prezidentiale si o puternica lupta pentru suprematie in partid le macina forta de actiune. O pedeapsa grea pare a indura, pentru ca, in cei 20 de ani de existenta in Romania a social-democratiei, nu numai ca nu si-a indeplinit cu cinste misiunea, dar se pare ca a si tradat-o. Ca principal partid politic, nascut imediat dupa revolutie, printr-o simpla intoarcere de foaie, in formula de atunci, PSD avea datoria istorica sa duca societatea romaneasca de pe taramul socialismului pe cel al capitalismului cu fata umana, calea cea mai nimerita prin care se putea implementa fiind social_democratia europeana, optiune a majoritatii covarsitoare a populatiei trecuta timp de cinci decenii prin filtrul comunismului. Greseala capitala si de neiertat este ca, emotionati si entuziasmati de perspectiva ce li se oferea, exponentii acestui partid au preluat mesajul social-democratiei din zbor, fara a sta prea mult pe ganduri, utilizand doar ambalajul acestuia, lasandu-i continutul deoparte. Ca urmare, au pornit pe drum cu steagul in frunte, fara a avea clara perspectiva, tarand dupa ei atata popor, pe care, in loc sa-l duca pe calea prosperitatii si echitatii, l-au afundat prin gropile tranzitiei. Abandonarea pe pa