A fost unul dintre criticii care au publicat cronici laudative la „Eu cand vreau sa fluier, fluier” imediat dupa proiectia de la Berlinala. De altfel, scrie constant in revista americana „Variety” despre filmele romanesti, fiind nu doar un cunoscator, dar si un admirator al noii generatii de cineasti romani. Jay Weissberg a acordat pentru HotNews un interviu telefonic in care a spus, printre altele, ca se astepta ca filmul lui Florin Serban sa ia ceva, insa nu Ursul de Aur, si ca cinematografia romana ar mai putea sta pe val inca mult timp.
Reporter: De ce v-a placut „Eu cand vreau sa fluier, fluier”?
Jay Weissberg: Mi-a placut pentru ca arata complet nepretentios, ceea ce cred ca e marca multora dintre cineastii romani de ultima generatie, dar afirmatia i se potriveste mai ales lui pentru ca mi s-a parut ca nu incearca sa trateze un mare eveniment, ci se concentreaza pe un moment specific. Mi-a mai placut foarte mult simtul dialogului, mai ales ca filmul e bazat pe o piesa de teatru. Cred ca regizorul a stiut foarte bine sa elimine elementele care l-ar fi facut teatral. Filmul are o scena centrala foarte puternica – cea in care eroul e vizitat la inchisoare de mama si de fratele sau. Este o scena foarte, foarte puternica.
R: V-a surprins faptul ca filmul lui Florin Serban a primit Marele Premiu al Juriului sau v-ati fi asteptat sa ia Ursul de Aur?
J.W.: Nu ma asteptam la Ursul de Aur. Intai de toate, nu am vazut toate filmele din competitie, pe urma a fost si un an foarte mediocru. Nimeni n-a fost multumit de Berlinala acestui an. „Daca vreau sa fluier, fluier” e un film mic si, pe undeva, a devenit favoritul criticilor pentru ca nu au fost multe alte filme din care se putea alege. Nu am vazut filmul rusesc, care a placut multora, si nici „Bal”, care a luat pana la urma trofeul suprem, dar pot spune ca ma asteptam ca „Eu cand vreau sa flui
