Era frig afară. Aşezată în fotoliu, acoperită cu o pătură, femeia se uita la televizor. Schimba canalele destul de repede, pentru că nimic nu i se părea demn de văzut. Într-un timp găsi un documentar despre nişte alpinişti. Sonorul strica atmosfera, pentru că cineva comenta în timp ce mergea, iar gâfâitul individului o enerva.
Imaginile deosebit de frumoase se derulau încet şi treptat, începu să-şi amintească momente de vis, trăite cu mulţi ani în urmă. Ochii nu mai priveau imaginile de pe ecran, îşi mutaseră privirile în gol, iar ea derulând un alt film. Se vedea pe ea şi pe prietenii ei petrecându-şi vacanţele împreună la munte şi la mare. Pe bani puţini, cu merinde şi schimburi în rucsac plecau pe munte.
Într-un an stabiliseră să-şi facă vacanţa în iarnă şi, echipaţi cu "instrumente" - o sanie şi două perechi de schiuri - şi hrană, plecaseră spre Brusturet. Trei băieţi şi o fată. Cunoscuţii le ziceau "Cvartetul". Derbedei şi iubăreţi foarte, în timpul anului, serioşi, corecţi şi harnici în vacanţe, cei trei armeni, vecini şi prieteni ai fetei, unica lor prietenă, făcuseră un plan ca să petreacă 12 zile pe Valea Dâmbovicioarei, plecând de la Cabana Brusturet, apoi spre Braşov. Să "cânte" la sanie şi schiuri. E drept că nu era o cabană dintre cele bine dotate, dar era ieftină cazarea.
Dis-de-dimineaţă au luat trenul spre Câmpulung Muscel. La Goleşti au schimbat şi au ajuns la timp ca să ia pânzul. După ce şi-au pus la "cale" burţile s-au dus la autogară ca să ia un autobuz pentru a ajunge la Podul Dâmboviţei, o aşezare de unde puteau intra pe valea Dâmbovicioarei. Autobuzul plecase deja şi următoarea cursă avea să fie pe la ora 16:00, oră la care începea să se întunece. Aşa că, au pornit la drum pe jos.
Cu burţile pline, rucsacurile şi "instrumentele" erau ca de plumb, dar mai cu un banc, mai cu o glumă, au străbătut j
