E greu de crezut ca reforma statului, termen introdus de mine in dezbaterea publica prin 1995 (intr-un talk-show cu CTP la Antena 1), poate sa se fi degradat pana la valoarea de inflatie de azi. Numai reforma clasei politice, celalalt titlu de mare succes pe care l-am dat manifestului CDR din 1996, a mai facut asa o cariera. Una, din pacate, goala de continut; aceste concepte au devenit pura propaganda electorala, un fel de bate de dat in cap adversarilor. Nu ca ar fi disparut ratiunea lor: de asta raportul anual SAR din 2010 se concentreaza asupra reformei statului si ofera acele solutii concrete asteptate (www.sar.org.ro). Nu ma astept insa la rezultate spectaculoase. In cariera noastra de experti publici am fost intotdeauna luati in brate de opozitie si proiectele noastre, adoptate, mai ales in scopuri electorale.
Odata la putere, partidele, fie ca se numesc CDR sau PDL, descopera repede ca, daca ar pune in practica agenda noastra si statul ar deveni mai putin discretionar si mai eficient, oamenii de la putere ar pierde influenta si bani. Cam aici se opreste reforma statului. O evaluare a principalilor indicatori de buna guvernare, pe baza ultimului raport al competitivitatii globale al World Economic Forum 2009, arata ca dupa atatia ani de discurs despre reforma nu am progresat. Daca la unele capitole, cum ar fi proprietatea sau eficacitatea cadrului legal, Romania a avansat putin, la favorizarea de catre Guvern a unor interese private situatia e de nivelul Africii Subsahariene.
Astfel, din 134 de tari din sondaj, suntem pe locul 102 la capitolul fuga de talente (intre Burkina Fasso si Benin), pe locul 113 la favoritism guvernamental (Euroconstruct etc.), pe acelasi loc cu Senegalul, pe locul 111 la risipa a fondurilor guvernamentale din cauza coruptiei, intre Camerun si Nicaragua, si pe locul 124 la transparenta actului de guvernar
