Dupa o perioada de contestari, acuzatii si certuri "in direct" Ucraina pare ca si-a ales in sfirsit liderul, Victor Ianukovici. Tara asteapta o modificare a politicii de pana acum, dezamagita complet de rezultatele Revolutiei Oranj de acum 5 ani. Iushcenko si camarazii sai "revolutionari" n-au reusit sa convinga pe nimeni, lasand tara in haos intern si intr-o acuta criza de incredere pe plan extern.
Incepand cu 1990, Ucraina s-a tot laudat ca vrea sa fie o tara europeana si, in general, Europa a acceptat aceasta declaratie dar tipul de politica externa pe care l-a avut pana in prezent demonstreaza contrariul. Abordand o politica a fortei, o copie in miniatura a tipului de politica de la Kremlin, Kievului i-au lipsit coerenta limbajului si o anumita moralitate si un anumit spirit de "gentleman" fara de care nu se poate face diplomatie.
Ucraina este covarsita de frustrari si angoase atat privitoare la vecinii apropiati, cat si referitoare la mostenirea istorica comuna cu Rusia. De aceea politica sezutului in doua luntri a pus o eticheta de neseriozitate pe orice initiativa a Kievului, lipsa de credibilitate externa fiind acuta.
Noul regim de la Kiev preia o tara ruinata economic, sub controlul cvasi-total al bancilor vest-europene (ca si Romania de altfel) dar si moscovite. Produsul Intern Brut a scazut cu 14% in 2009, inflatia anuala se ridica la peste 12%, bugetul cu 20%, datoria externa se ridica, la finalul lui 2009 la peste 30 miliarde de euro iar ratele anuale scadente la peste 4 miliarde euro.
Ianukovici mosteneste aceleasi probleme pe care le-au avut si Kuchima si Iuschenko la randul lor: o tara fragmentata intre vestul mai bogat si pro-occidental si estul sarac si pro-rus. In plus constiinta nationala este atat de firava incat ea insasi poate constitui o amenintare la adresa securitatii Ucrainei. Nici un regim de
