Pentru maistrul Ionel, cum îi spun colegii, animalele sunt la fel ca oamenii: le câştigi încrederea dacă eşti apropiat de ele şi dacă le răsplăteşti cu un ciubuc.

Dresor de la 19 ani, Ionel Gheorghe şi-a făcut meseria, cu dragoste, timp de 54 de ani. El spune că de mic a iubit animalele şi nu i-a fost frică de ele. „Când am intrat prima dată în arena cu lei, n-am simţit nicio teamă, de parcă ar fi fost câini, nu lei”, îşi aminteşte maistrul Ionel.

Călare pe leul Star

Când era mic, se fugărea toată ziua cu un viţel prin curtea casei şi se juca cu toţi căţeii. Animalele erau pentru el ca nişte fraţi.

Iar mai târziu, pe la 19 ani, când se afla la Bucureşti şi-şi căuta de lucru, tocmai dragostea faţă de animale l-a ajutat să-şi găsească o slujbă la renumitul Circ Krateyl.

„Am fost la un spectacol şi la final, când toată lumea plecase, eu am rămas locului, cu ochii pironiţi la animale. Aşa m-a observat un angajat al circului care m-a întrebat dacă vreau să lucrez ca îngijitor. Am acceptat imediat şi mi se părea că a dat norocul peste mine. Doi ani mai târziu, dresam lei şi am avut succes cu un număr special, în care stăteam călare pe leul Star”, îşi aminteşte dresorul.

În prezent, ajuns în pragul pensionării, maistrul Ionel Gheorghe se gândeşte să-şi încheie cariera reluând acel număr de dresură şi să iasă din arenă călare pe Zimba, un leu de doar trei ani, care îl iubeşte şi îl ascultă, „ca un câine”.

Cu urşii a străbătut America

După vreo opt ani, în care se specializase în dresura de lei, a început să se ocupe de urşii carpatini. „În 1964, la circ au fost aduşi cinci ursuleţi jucăuşi şi inteligenţi şi am început să-i dresez. Îi chema Ghiocel, Mimi, Nora, Ela şi Doina”, îşi aminteşte Ionel Gheorghe.

„Între 1970 şi 1973 am avut un contract de colaborare cu celebrul circ american Ringly şi am prezentat dresu