Un oraş incredibil, un eveniment pe care trebuie să îl experimentezi pe propria piele, măcar o dată în viaţă, dacă eşti un pasionat de filme. Berlinul este rece şi totuşi extrem de primitor, este aerisit, dar înţesat de oameni la început de februarie, când vorbeşti despre filme, la filme, când ai şansa să fii la doi paşi de Werner Herzog (preşedintele Juriului Internaţional la ediţia aniversară), când aproape că te pierzi în programele tentante ale Festivalului, Talent Campus-ului, Co-Production Market-ului, plus alte evenimente pe care trebuie să le vânezi. Altfel spus, prea multe planuri şi întâlniri pentru prima dată când calci străzile Berlinului. (...) Vrei să îl savurezi pe îndelete (mult spus, căci în afara Potsdamer Platz-ului unde se derulează cele mai importante eveni Publicitate mente ale Berlinalei şi la doi paşi Poarta Brandenburg – cu instalaţia pentru vizionările în aer liber la –10 grade ale unor filme precum Metropolis, Nosferatu, plus Domul şi Biserica Sf. Maria din apropierea primăriei, zău dacă reuşeşti să vezi ceva!). În orice caz, după euforia şi lucrul intensiv de la Stuttgart pentru nominalizarea la Premiul de Coproducţie oferit de Fundaţia Robert Bosch (la secţiunea documentar suntem noi), desigur că aşteptam Berlinul drept la crème de la crème. Desigur că aşa a şi fost, mai puţin timpul scurt petrecut acolo (din 12 până în 16), momentele de haos furtunos şi dezmeticeală bruscă pe care le-am experimentat (la un moment dat nici nu ştiam care e Cinemaxx, unde-i Cinestar, am încurcat sălile când să ajungem la premiera Portretului luptătorului la tinereţe al lui Constantin Popescu în secţiunea Forum – iar dacă te grăbeşti cumva în acele locuri, nu e deloc simplu să îţi faci loc prin mulţimea de oameni!… dar aşa e la prima Berlinală). (...)

Articolul integral îl putei citi în ziarul nostru, Viaţa medicală. Un oraş incredibil, un evenimen