Program nonstop. O fisă "golitul", gratis pentru "meleţieni". Julieta, taxatoarea spune că e naşpa. Neserioşii înfundă ţevile, nu trag apa şi nici nu marcă fisa. Cică ar trebui camere de filmat, să prindem "scârţarii". I-am spus povestea şliţurilor deschise din budele statului. Un lucru e clar. Ai noştri se zgârcesc şi la WC. Avem însă euro-urări: O zi bună! Vă aşteptăm când vă mai trece! Poţi să şi cânţi între două runde de tras apa!
Nu mai e ca înainte. Vâlceanul nu mai e nevoit să-şi satisfacă nevoile în WC-uri dărăpănate, unde vântul îi suflă izmenele. Acum, că doar ne privim din interiorul lui UE, la budele statului "avem di tăti". Gresie colorată în plăci mari, faianţă de jos până la aerisire, termopane şi musai, uscător de mâini. Activitatea e intensă la ghişeu. Patru mâini deşiră de zor suluri roz de hârtie igienică, le măsoară din ochi, pun bonul pe ele şi le ordonează, ca să nu rămână în urmă. La buda de centru, cea cu scări laterale, e mereu coadă. În stânga doamnele, în dreapta domnii. Dar la ei, vezi tot, căci n-au "separeuri". Şi nu se ruşinează, ba chiar îşi uită cămaşa pe-afară, servieta lângă chiuvetă şi fermoarul căscat.
CAM SCUMP... DINCOLO ERA LA FEL!
Oricât, povestea are miros, cam de la 8:00 la 16:00 şi apoi în tura a doua. O duhoare de clor, amestecat cu dero floral şi cu ceva "aere" de client relaxat. Cine vorbeşte frumos, are bonus mai multă hârtie. Concluzia? Greu dom'le, greu! "După ce că unii nu vor să plătească, te mai şi înjură. Li se pare mult 0,50 lei. E câte unul care nu trage apa nici de-al dracu'! Lasă pe ţeavă, dar suntem cu ochii pe ei. Aici la ghişeu, dai cu o mână, iei cu alta", mărturiseşte Julieta Stan, taxatoare la WC-ul public de centru. Şi-apoi, e mare minune să afli ce gândesc oamenii când îşi lipesc fundul de "tron". Măcar gluma să-şi îngroaşe stratul, că oricum leafa rămâne de râs. "Mă s