Sexul a devenit un fapt de viaţă acum 380 de milioane de ani, cu mult mai mult decît s-a estimat iniţial. Fertilizarea internă era modalitatea de reproducere folosită de peştii preistorici care vieţuiau în recifele de corali tropicale din era Devoniană. Această descoperire aduce noi informaţii despre istoria sistemului reproductiv al tuturor vertebratelor cu dinţi, inclusiv a oamenilor. La această descoperire au condus o serie de fosile foarte bine conservate găsite în Australia, din al cărui studiu s-a dedus că sexul era ceva obişnuit pe vremea Placodermilor, o clasă de peşti preistorici, care a trăit din Silurianul tîrziu pînă la sfîrşitul erei Devoniene. Această clasă de peşti era acoperită la cap şi torace de plăci osoase asemeni unei armuri, iar restul corpului era acoperit cu solzi sau gol, în funcţie de specie. Fosilele descoperite în Australia aparţin speciilor de Materpiscis, Austroptyctodus şi Incisoscutum din clasa Placodermilor. În burta unora din specimene s-au găsit mici embrioni, despre care iniţial s-a crezut că sînt resturile ultimei mese servite de exemplarul descoperit, precum şi anumite modificări ale zonei pelvice la peştii adulţi. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că masculii se agăţau de femele în perioada de împerechere, cu ajutorul acestei deformări din zona pelvică, o formă de împerechere folosită în prezent de rechini. Pînă acum s-a crezut că Placodermii foloseau o formă primitivă de reproducere care presupunea că fecundarea icrelor se făcea în apă, cum este cazul multora dintre speciile de peşti din zilele noastre În prisma noilor descoperiri, se crede că Placodermii sînt cele mai vechi vieţuitoare care au făcut sex. Placodermii, considerate cele mai vechi vertebrate cu dinţi, erau prădători neînfricaţi, cu o adevărată armură osoasă în jurul capului, care forma în zona mandibulei un fel de foarfece, ce sfîrteca prada. Ce