Au fost reeditate de curând în Franţa două cărţi ale scriitorului german Lion Feuchtwanger. Apariţia a căpătat importanţa unui eveniment.
Nu atât datorită valorii literare a cărţilor, cât soartei uneia dintre ele şi anume romanul Evreul Süss (1925). Pornind de la roman, regizorul german Veit Harlan a făcut în 1940, la comanda expresă a lui Goebbels, un film de propagandă antisemită. Romanul lui Feuchtwanger, el însuşi evreu, nu oferea nici cel mai mic suport viziunii cineastului. Este un roman istoric despre un finanţist evreu, condamnat pe nedrept la moarte, care a fost considerat un Dreyfuss german din secolul al XVIII-lea. Alexandre Adler, care prefaţează ediţia recentă, vorbeşte, poate un pic exagerat, de cea mai mare deturnare din istorie a sensului unei opere literare. Romanul, afirmă el, ar fi fost întors pe dos ca o mănuşă. Milioane de cetăţeni germani şi francezi au putut vedea pe ecrane o caricatură oribilă a evreului. În zadar a încercat Feuchtwanger să se explice. A rămas „pătat" până la moarte, şi nu numai în ochii evreilor, deşi le-a împărtăşit soarta, fiind internat de două ori în lagărul de la Milles, în Franţa, unde se refugiase, şi de unde a scăpat cu viaţă printr-o minune. După război s-a stabilit în SUA.
Redeschiderea cazului se face însă, aşa-zicând, pe jumătate. Mai exact, o primă jumătate din viaţa lui Feuchtwanger e dată uitării. Care, nici ea, nu e scutită de peripeţii „ideologice". Cu siguranţă că scriitorul german n-a fost antisemit şi nu merita dezonoarea care i s-a tras de la un film ticălos. Când autorităţile americane i-au acordat cetăţenia, ele erau probabil informate cu privire la felul în care filmul falsificase romanul şi chiar cu privire la antifascismul lui Feuchtwanger, exprimat în alte romane şi eseuri ale sale. Nu-şi aminteau, se pare, de simpatia scriitorului pentru stalinism. Nu-şi amintesc n
