La colectionari este de multe ori ca in amor. "O tanara ce avea doi draguti fu intrebata pe care din amandoi iubeste mai mult? Tanara le raspunse: p'amandoi daopotriva, dar cand sunt la unul, gandul mi-este la cellalt." Iordache Golescu a scris aceasta povestioara de mult...
Si cum sa fie aceasta alegere cand este vorba de tablouri, de opere de arta, de capodopere? Rareori un colectionar admira, isi doreste de la o licitatie doar o singura lucrare. Desi poate ajunge acasa fara niciuna... A ravni la tabloul, sculptura, desenul adjudecat de celalalt! Un pacat colectiv, acceptat, verificat...
Iar lumea artelor are multe "ispite": cum sa te imparti atunci cand pe piata apar deodata doi Luchieni, 3-4 Petrascu, cativa Tonitza, Vermont, Bancila, Ciucurencu, Ressu, Iser, Vanatoru, Schweitzer Cumpana, Aurel Cojan, Paul Neagu sau Mircea Roman ori Petre Velicu? In avampremiera martisorului si dupa spectaculoasa tranzactie cu "Peisaj de iarna" de Stefan Luchian si refuzul pentru peisajul citadin al lui Pallady, oferta de pe piata este din ce in ce mai variata, iar licitatiile sunt consecutive. Artmark, dupa ce a reasezat topurile pe baza propriilor recorduri, aduce arta in zodia martisoarelor, a lucrarilor de bijuterie, a pieselor mici (de cativa centimetri patrati chiar), dar cu un mare potential emotional si artistic. Luchian este cap de afis cu "Casă oltenească", ulei pe placaj - si atentie la dimensiuni - 7,8 x 9,9 cm, semnat stânga jos, cu negru, Luchian. Valoare estimativă: 3.500 - 5.500 euro. Fara sa ne gandim la dimensiuni, sa privim tabloul, la inceput pe internet si apoi in expozitie: lucrarea este perfecta. Pictura a fost cumparata in anii '30 de o doamna - nici nu se putea altfel - Marioara Popovici, si a ajuns apoi in colectia unui scriitor flamand. Daca Luchian ar fi fost un artist bine promovat peste hotare, lucrarea putea sa fie vanduta de o
