Ultimele două telefoane mobile m-au ţinut, fiecare, cîte un an. După care s-au defectat, inexplicabil. Spun inexplicabil pentru că nu le-am scăpat pe jos, nu le-am ţinut în locuri improprii, nu le-am “abuzat” . Pur şi simplu s-au stins.
Primul dintre ele mi-a da de înţeles că se va defecta, pentru că, prima dată, i-a cedat un rînd de taste, cele din stînga. Apoi a încetat cu totul din viaţa lui electronică.
Al doilea telefon se tot stingea. Apoi i-a pîlpîit ecranul. Şi gata! Nu mai porneşte. L-am dus la reparat (nu pentru că-s scîrţar, ci pur şi simplu mă obişnuisem cu el, cu meniul, cu camera foto etc). Mi s-a spus că nu mai poate fi făcut nimic. Să-mi iau altul! De fiecare dată, după defecţiuni am revenit la vechiul meu telefon, fără cameră, fără fiţe, dar durabil, deşi a fost scăpat pe jos şi e cu carasa julită. El funcţionează cu hărnicie! Bine că nu există şi un program rabla la telefoane, că pe rabla asta mă bazez!
Un prieten mi-a spus că telefoanele sînt progamate să se defecteze după un an. Eu nu credeam, dar nu am nici argumente contra. Nu mai am garanţia la telefon, aşa că va trebui să-mi iau altul. Eu cred că ar fi mai cinstit ca, dacă telefoanele sînt programate să se defecteze, să aibă un mesaj pe care să ţi-l dea cu o săptămînă înainte. Ceva de genul: “Fraiere, într-o săptămînă te-am pupat! Ia-ţi alt telefon, dacă se poate tot Nokia!”
Ultimele două telefoane mobile m-au ţinut, fiecare, cîte un an. După care s-au defectat, inexplicabil. Spun inexplicabil pentru că nu le-am scăpat pe jos, nu le-am ţinut în locuri improprii, nu le-am “abuzat” . Pur şi simplu s-au stins.
Primul dintre ele mi-a da de înţeles că se va defecta, pentru că, prima dată, i-a cedat un rînd de taste, cele din stînga. Apoi a încetat cu totul din viaţa lui electronică.
Al doilea telefon se tot stingea. Apoi i-a pîlpîit ecranul. Şi gata! Nu mai porn
