Am facut un experiment. Am incercat sa scriu cateva ganduri despre meciul Unirii cu marele Liverpool inca dinainte de start. De la inceput trebuie sa spun ca am pariat ca bat englezii, desi mi-as fi dorit sincer sa fie pe dos. Am ”vazut”, la rece, un 0-2. Colegul de pe Vox Viorel Dobran era ceva mai optimist: 1-1. Evident, nici scorul lui nu era suficient pentru o calificare istorica. Urziceni, Cenusareasa Ligii Campionilor, a ramas la fel si in Europa League. Dar cum sa nu fii Cenusareasa in fata lui Gerrard, Mascherano, Torres sau Reina?
In Ghencea ma astept la un scenariu de Scrisoarea III, sa ne ajute si raul, si ramul. Adica publicul si ploaia, care sunt sigur ca va rupe gazonul pana prin minutul 15. Sa ne ajute, adica sa nu ne facem de ras. Ma mai astept ca Maftei sa-l blocheze total pe Babel, Bilasco sa ramana multa vreme subiect de discutii intre Agger si Skrtel, Apostol sa munceasca mai mult decat Mascherano. Numai lui Gerrard nu are nimeni ce sa-i faca. E previzibil ca intre el si ceilalti jucatori va fi, si aici, ca pe majoritatea stadioanelor planetei, o diferenta ca de la buzdugan la toiag. As mai scrie, dar a inceput meciul…
Tu de unde ai aparut, Bruno Fernandes? Cata eleganta, ce detenta, cata precizie… O oda ar merita faza care a deschis scorul. Oare ce ii trece prin cap lui Rafa Benitez in timp ce stadionul vuieste? Cu siguranta se gandeste sa ii scoata la incalzire pe Kuyt si pe menajatul Fernando Torres. Cred ca si pe Ian Rush l-ar pune sa-si imbrace tricoul de joc! Benitez e cu un picior in noroiul din Ghencea si cu altul in groapa (simbolic vorbind), daca Liverpool nu marcheaza la Bucuresti.
Mda. Mascherano nu a muncit mai mult decat Apostol, dar a avut sansa unui sut de exceptie. Onofras i-a servit mingea pe tava. De asta trebuia sa se fereasca Unirea si nu a reusit: de executiile panicate. Dar e greu sa fii calm in fata uno
