Majoritatea psihiatrilor de copii sau adolescenţi consideră că diagnosticarea şi clasificarea tulburărilor psihiatrice ar trebui să servească mai bine specificităţile din câmpul lor de activitate. În lucrarea de faţă am dori să arătăm că lipsa de consideraţie faţă de aceste probleme specifice face ca psihiatria pentru copii şi adolescenţi să devină o caricatură a situaţiei pe care o observăm în psihiatria adulţilor, centrată pe boală. (...)
De aceea, este necesară o abordare centrată pe persoană pentru a permite psihiatriei copiilor şi adolescenţilor să îşi depăşească limitările. Psihiatria copiilor şi adolescenţilor poate fi un exemplu bun pentru nevoia de a dezv Publicitate olta perspectiva centrată pe persoană în Psihiatrie şi în Medicină, în general. Deocamdată, problemele specifice luate în considerare de clasificările pentru practica psihiatriei copiilor şi adolescenţilor sunt încă limitate, având doar un număr redus de categorii specifice incluse şi o notabilă lipsă de alternative pentru înlocuirea condiţiilor din Axa II, care sunt deja dezvoltate pentru pacienţii copii sau adolescenţi. Chiar mai mult, în ciuda diferenţelor pe care le dau clasificările pentru psihiatria copiilor şi adolescenţilor, procesul de diagnostic este presupus a rămâne strict acelaşi ca şi cel din Psihiatria adulţilor centrată pe boală, ceea ce înseamnă că e bazată pe itemi descriptivi ai tipului de tulburare şi foloseşte comorbiditatea pentru a corecta efectul dăunător al acestui tip de proces de diagnosticare şi pentru a aduce categoriile de diagnostic mai aproape de
realitatea situaţiilor clinice. (...)
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Probleme specifice simptomatice
Probleme specifice de dezvoltare
Probleme specifice de mediu
Probleme specifice de prognostic
Abordarea „centrată pe persoană“: de la des
