La 9 februarie ar fi trebuit să aibă loc, la sediul Bibliotecii Ioan Slavici, evenimentul numit "La aniversară", evocarea personalităţii şi operei Amitei Bhose şi lansarea cărţii "Proza literară a lui Eminescu şi gândirea indiană". Din motive cu totul independente, respectiv nămeţi cât casa, viscol şi ger, s-a renunţat la idee, rămânând să fim invitaţi în vremuri mai prielnice mersului pe jos, cu alte cuvinte într-o zi cu soare. Ceea ce s-a întâmplat chiar astăzi, 26 februarie, la ora 17.00.
Cu o jumătate de secol în urmă, în 1959, indianca de 26 de ani Amita Ray (ulterior Amita Bhose), punea piciorul pe pământ românesc pentru cea dintâi oară. Nu ştia cum arată zăpada, poate de aceea în ziua în care ar fi împlinit 77 de ani a căzut atât de multă din ceruri. Nu ştia mai nimic nici despre ţara în care-şi urmase soţul, inginer geolog, venit la specializare pentru doi ani în România.
O femeie frumoasă şi hotărâtă, absolventă a Facultăţii de chimie, fizică şi matematică a Universităţii din Calcutta, membră a unei familii cu tradiţie culturală şi ştiinţifică. Astfel putea fi descrisă Amita Bhose. România a fost momentul culminant al vieţii ei, atunci destinul ei a fost schimbat pentru totdeauna.
Amita Ray a decis să se înscrie la un curs de limbă şi literatură română din dorinţa fierbinte de a se familiariza cu mentalitatea, spiritualitatea poporului român. Descoperă poezia "Ce te legeni..." a lui Eminescu într-un manual şcolar şi este fascinată de personalitatea acestuia.
A fost dragoste la prima vedere. Reîntoarsă în India, debutează în presa locală cu articolul Rabindranath în România, apărut în cunoscuta gazetă literară Desh (ţara) şi începe să publice articole în bengali şi engleză despre cultura Indiei sau cultura şi literatura română, din care face şi traduceri. De-a lungul anilor i-a tradus în bengali pe Mihail Sebastian, Sadoveanu, Caragi
