- Diverse - nr. 490 / 26 Februarie, 2010 Sunt momente in viata cand, preocupati fiind de o activitate pe care o desfasuram, nu suntem atenti la toate obiectele pe care le folosim si unde le asezam. Dupa un timp scurt le cautam. Uneori se intampla ca cineva sa-si caute ochelarii de vedere in timp ce ei sunt pe nas. Alteori ne cautam sapca pe care nici n-am scos-o de pe cap. Cand suntem captati de tema unei discutii ori ne preocupa un gand, ni se poate intampla la fel. Nu este vorba neaparat de o persoana distrata ori neatenta si nici faptul ca uitam unde ne-am pus un obiect nu este neaparat legat de tinerea de minte. Daca obiectele se ratacesc prin casa, nu este o nenorocire fiindca dupa un timp ele vor fi gasite. Mai neplacut este cand sunt uitate sau pierdute prin locuri aglomerate, cu fluctuatie de oameni, fiindca sansele de a fi recuperate sunt mici. Cel mai frecvent, obiectele se uita in mijloacele de transport in comun, incluzand aici transportul feroviar, rutier si aerian. Fiind cel mai solicitat, ne vom referi mai intai la transportul cu taximetrele. JOS PALARIA! Ideea subiectului de fata ne-a sugerat-o un onorabil domn din urbea noastra, care ne-a relatat o intamplare: "In perioada sarbatorilor de iarna, intr-o dupa-amiaza, am solicitat un taxi pentru a face o deplasare cu familia de pe strada Gheorghe Doja pe strada General Mosoiu. La intoarcere, este interesant, a venit dupa noi aceeasi masina si acelasi sofer care ne-a transportat mai devreme. Nu stiu nici numarul masinii, nici societatea de taximetrie de care apartine si nici numele soferului. Mi-am dat jos palaria si am asezat-o sub parbrizul din spate. La coborare, am uitat cu totii de palarie. Ne-am amintit de ea a doua zi. A fost o palarie de culoare maro, de fabricatie iugoslava si tineam la ea fiindca era o amintire de familie. Speram ca soferul de taxi sa mi-o aduca acasa. Dar nu mai stiam pe u