In locul in care se intâlnesc Aleea Alexandru, strada Rabat - altădată Aleea Modrogan, numită aşa după porecla unui membru al familiei Filipescu - şi strada Ermil Pangratti, există o casă - monument de arhitectură modernă - care găzduieşte astăzi ambasada unei ţări din Golf.
Proiectată de arhitectul Duiliu Marcu, casa, fostă Buşilă, din Parcul Filipescu este amintită in multe cărţi de istoria arhitecturii româneşti, fiind una dintre realizările artistice remarcabile din perioada interbelică. In anii dintre cele două războaie mondiale şi in vremea celui de-al doilea a fost locuită de inginerul Constantin D. Buşilă şi familia sa. Ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor intre iulie 1941 si octombrie 1943, Constantin D. Buşilă a fost un om cu stare materială foarte prosperă, proprietar şi al unei vile somptuoase la Sinaia. Funcţia deţinută in vremea regimului Antonescu avea să ii aducă insă sfârşitul, in 1951, in inchisoarea de la Aiud, dar casa sa bucureşteană rămâne ca un memento al unei figuri din trecut şi al unei epoci revolute.
Nu demult a fost rememorat de regretata Tutu Georgescu, soţia dirijorului George Georgescu, in cartea sa "Amintiri dintr-un secol", apărută la Editura Muzicală in anul 2001. O evocare plină de farmec a vechii lumi româneşti, in care se perindă multe personaje ce au dat viaţă Micului Paris. Stiindu-mă iubitor de cărţi şi colecţionar de lucruri vechi, un prieten din altă generaţie, regretatul Şerban Ghica - strănepot al scriitorului Ion Ghica - şi soţia sa Graziela - artistă plastică in domeniul tapiseriei - mi-au dăruit cândva două tomuri, literalmente uriaşe, publicate la zece ani de la unirea cu Regatul a Transilvaniei şi a celorlalte provincii cu populaţie majoritar românească, probabil cele mai mari cărţi - ca dimensiuni - pe care le am: două tomuri ce se aflaseră in biblioteca lui Constantin D. Buşilă, cu i
